Eurovisionul meu

In seara asta se va decide care piesa ne va reprezenta la Helsinki in mai. In mod normal, ar trebui sa mi se rupa de Eurovision, atat timp cat compozitorii ale caror piese le ascult de obicei nu dau doi bani pe acest concurs. Si totusi, uite, nu mi se rupe, pentru ca, da-da, pentru ca e vorba de tara mea. Imi pasa de ea, asa cum imi pasa de orice grup din care fac parte, vremelnic sau definitiv. Nu ma intreb ce au facut pentru mine tara, judetul, orasul, colectivul de colegi, grupul de prieteni reali, grupul de prieteni virtuali sau familia. Ii iubesc, cu limitele de rigoare, fara sa cer nimic in schimb, pentru ca sentimentele nu se contabilizeaza si pentru ca pur si simplu mie nu imi poate fi bine pe de-a-ntregul daca celor din jur nu le e. Si daca au nevoie de ajutorul meu, daca simt eu asta, daca nevoia e reala, nu inchipuita, daca nu e un moft, atunci, da, sunt in stare sa ma arunc cu capul inainte in razbel, fara sa ma gandesc la consecinte. Zodia patimasului. De multe ori se intampla sa pierd batalii, dar pe cuvant ca infrangerea nu inseamna nimic in comparatie cu bucuria participarii.

Eurovisionul este un concurs pe care nu as vrea ca tara mea sa-l castige cu o piesa care frizeaza kitsch-ul, imi este straina idea de castig cu orice pret. Anul trecut, Desperado si Tony Poptamas au participat la selectia nationala cu un cantec tare frumos, se numeste The Universe. A fost cea mai buna piesa, dar nu a castigat, pentru ca, s-a spus, “nu este o piesa de Eurovision.” Dar ce este de Eurovision? Circul? Scalambaiala? Asta nu pot intelege. Nu pot intelege de ce e necesar ca fiecare tara sa-si transporte camionul cu clovni in capitala organizatoare. De ce e nevoie de flacari, balerine, gimnaste si paiete. Nu inteleg de ce o piesa frumoasa e stricata de vocalizele cu care un interpret face dovada ca poate sa ridice miliarde de octave. Da, stiu, e vorba de nevoia de spectacol, dar show-urile din ultimii ani mi-au dat senzatia unei adunaturi de verze colorate si sclipicioase varsate in mijlocul scenei direct din caruta venita de la Caracal. Anul acesta Desperado a intrat in finala cu doua piese. Frumusele, dar prea country pentru romani si pentru Europa, doua piese care, din pacate, nu mai au zvacul lui The Universe, o piesa cu carlig la urechile fine.

Mihnea, vocalul de la Luna amara, scria pe Best music:

Concursul pentru Eurovision seamana cu politica noastra: nu prea exista fairplay si e musai sa-si dea unii altora in cap; daca nu e cu scandal, n-are farmec (sau, pentru TVR, n-are „rating”…).

Daca ne uitam, insa, la castigatorii ultimilor doi ani, vom observa ca acestia provin, inevitabil, din randul artistilor ultra-comerciali: Sistem, Traistariu.

Anul acesta, pun pariu cu voi ca ar fi castigat Simplu & Andra. De ce? Pentru ca acesti artisti sunt foarte foarte difuzati, pentru ca staff-ul lor stie sa le faca reclama, pentru ca „tineretul” ii asculta.

In acest context, nu mai vad rostul concursului, in sine. Iata, insa, ca exact in acelasi mod in care ne place sa-i dam presedintelui in cap, ne place si sa mancam vedete fripte la gratar: Moga a zburat din concurs!

„Regele” a ramas fara melodie!

Mie, unuia, mi se rupe, oricum, insa nu pot sa nu ma intreb: i-o fi lovit pe cei din TVR profesionalismul, asa brusc, sau e o conspiratie, o lovitura „de studio”?…

Si inca ceva: cine sunt Wassabi? Dar Tibi Scobiola? New Effect si Moni-k? Locomondo? Ionut Ungureanu? Marcel Pavel mai traieste? Tony Poptamas e american sau ardelean?

Ati citit versurile de la „Dracula my love”? Eu, unul, m-am ingrozit: e, cum spuneam noi pe la Cluj, „somes-english”.

O mostra: „Antonio’s my biggy biggy/ Dangerous/ Sneaking like a, sneaking like/ Come around just like a/ Dracula my hommie come on and go away” sau „So give me, give me/ Your kissing me haresta/ Make me make me/ Your Dracula Contesa”.

Bine ca au scos-o. Exista vreun Eurovision pentru cele mai tampite versuri?…

Engleza si bun-simt. V-am salutat.

Are dreptate Mihnea. Dar la fel de romaneste este, nu-i asa, sa preferi carcoteala in locul participarii. E mai comod, mai putin riscant. Daca Luna amara, Kumm, Urma, Travka ar fi participat cu o piesa buna, zau ca as fi votat-o si as fi convins inca alti 50 de oameni sa o faca, iar ei, la randul lor, ar fi convins poate pe altii. Dar nu a fost cazul, asa ca asta avem, asta iubim, asta votam.

Inca de la inceput, za best-ul meu dintre cele 24 de melodii ramase in concurs a fost piesa Time, compozitie Edi Carcota, interpretare Ionut Ungureanu. Bineinteles ca in furia acuzelor de plagiat, diversi carcotasi nu au putut sa nu atace si piesa asta: au comparat-o, pe rand, cu o piesa a lui Michael Jackson si cu o compozitie pentru pian, numita Cristoferi’s Dream. Din punctul meu de vedere, aceste comparatii fac cinste si dau inca o bila alba proiectului numit Time, una din putinele piese, din pacate, de anul acesta, care au oarece clasa si eleganta.

Salut si prezenta celor de la Trupa veche, aparitia lor la selectia nationala constituind o rupere de ritm care face bine show-ului. Cu aceasta ocazie trupa va capata cu siguranta noi fani, pentru ea participarea la Eurovision este un demers pentru imagine, pentru promovare, acum, ca tot au inviat baietii din trupa, dupa ultimii ani destul de morti, as spune, din punct de vedere musical. Nu vor avea succesul pe care l-au avut cu Vama veche, pe de o parte pentru ca nu mai sunt atat de proaspeti (sa nu zic tineri) si pe de alta parte pentru ca Oana, solista lor care aminteste de Anda Calugareanu, nu are charisma pe care o avea Tudor Chirila, dar poate ca asta ii va obliga sa se straduiasca mai mult, iar compozitiile vor fi poate mai puternice, pentru a compensa lipsa macho-man-ului.

Favorita publicului, in acest moment este piesa Liubi liubi, I love you, a unei trupe formate special pentru Eurovion, Locomondo. Piesa este o gaselnita, se canta cateva limbi (engleza, franceza, spaniola, italiana, rusa si romana), linia melodica este una simpla, la fel si mesajul: indiferent in ce limba ti-as spune ca te iubesc, ar fi acelasi lucru. E o piesa care nu deranjeaza, o piesa pe care se poate incinge o hora sau un kazaciok, baietii care o canta sunt si ei simpatici, desi nu sunt niste tinerei plini de nuri si gel. Totusi, cand am auzit cine a compus piesa, m-am innegurat: e vorba despre Marian Tascau, zis Domnul Problema, zis Mister M (ala cu “senorita, nu mai fa pe obosita” sau ceva de genul asta si cu… asa, am gugalit si am gasit:

Beau, beau / Mi-am inselat iubita / Azi-noapte la hotel cu "una senorita". / Beau, beau / De vina a fost ispita / Am ruj de buze pe camasa / M-a vazut gagica. / "Ma, nu ti-ar fi rusine, ma? Un pic, asa?" / Nu, nu, chiar deloc Nu ma simt vinovat / Eu te-am inselat o data / Tu de 7 la patrat. / Ma mir cum de-am mai rezistat/ Sa tin atatia nervi in mine / De cate ori m-ai inselat.)

E vorba, asadar, de exploatarea kitsch-ului, o buna bucata de timp, de catre acest domn… aceeasi problema ca la Costi Ionita. Faptul ca Ionita a compus piesa lui Nico, un cantecel de data asta ascultabil, nu-l disculpa. Nu ma face sa uit cate deservicii a adus omul asta in trecut muzicii din Romania. Participarea la Eurovision ar trebui (asa vad eu lucrurile si oricine e liber sa ma contrazica) sa fie si ca o recompensa pentru ceea ce a facut un anumit compozitor sau interpret, mai tanar sau mai putin tanar, fata de muzica din tara lui. Exagerez? Am pretentii prea mari de la acest concurs? Probabil ca da. Inseamna ca trebuie sa ma mut in alta tara, pe alta planeta, nu stiu. Dar pana imi fac bagajele, merg pe piesa Time in seara asta, pe mana lui Carcota, pe vocea lui Ionut si pe un show fara prea multe maimutareli. Asa, de dragul patriotismului meu elitist.

3 responses to “Eurovisionul meu

  1. Asa si… nimic. Imi fac bagajele sa plec pe planeta aia a mea.🙂

    Ziceai ca-s suparata ca nu-mi pleaca prietenul la Eurovision, asa e, dar mai suparata sunt pe juriile astea care au votat intr-un fel la preselectie, inainte de a sti ale cui sunt de fapt compozitiile, si in cu totul alt fel dupa ce au aflat.
    Sa moara caprele tuturor vecinilor, sa ne dam in cap, sa ne suntam unii pe altii… asta ma supara.
    Imi amintesc de un moment neinspirat in care, lucrand in invatamant, mi-am depus dosarul pentru salariu de merit. Mare greseala! Mi s-a spus cam asa: "tu ai bani, nu-ti trebuie salariu de merit, lasa sa ia altii mai saraci." Ca era DE MERIT nici nu mai conta. Asa si cu piesa lui Circota, s-a mers pe ideea ca el a mai castigat, ce? Ca doar n-o fi singurul compozitor din tara, sa mai mearga si altii.

    Asa, si? Traiasca berea! :))

  2. "Dar pana imi fac bagajele, merg pe piesa Time in seara asta, pe mana lui Carcota, pe vocea lui Ionut si pe un show fara prea multe maimutareli" – Asa, si?

  3. Si, iarta-ma, dar e Michael Jackson la greu🙂 Acum, daca e onorant sau nu, nu conteaza…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s