Daily Archives: octombrie 25, 2006

injuraturi extrem de nervoase

tu-ti cana ta inscriptionata si castigata la concurs, fata cu ochi, pupa-te-as azi si maine, dar mai ales intr-o sambata, in Laptarie, sa-mi bag io picioarele in culoarul ala, ca tare dor mi-o fo’ de el, macar un picior sa-mi bag si p’orma po’sa mor, fir-e-ai a berii tu sa fii, cand ti-oi trage un shot de tequilla in fata, pe masa, vezi tu ce ti se fac ochii ca cepele, apropo, ceapa ta de jmekera, iti trag un pup peste freza de nu te vezi, ca sa nu mai zic de un masaj din fundu’ iumbirii, sa te inveti minte sa-mi mai torni tu mie plicuri de zahar in san, zaharisi-te-as ca pe cimentul pe care mi-am scuturat tricoul, sutienul si blugii, maniaca ce esti, care nici n-a inchis usa, da’ nu vin eu data viitoare cu zaharul de-acasa, ca sa nu cer imprumut la vecinul tau furnic, eeeeiiii, injuratura mamei ei de treaba!
Reclame

muziziua asta

 

Azi e ziua lui Jon Anderson.
 
You ask me where to begin
Am I so lost in my sin
You ask me where did I fall
I’ll say I can’t tell you when
But if my spirit is lost
How will I find what is near
Don’t question I’m not alone
Somehow I’ll find my way home
My sun shall rise in the east
So shall my heart be at peace
And if you’re asking me when
I’ll say it starts at the end
You know your will to be free
Is matched with love secretly
And talk will alter your prayer
Somehow you’ll find you are there.
 
De ziua lui mi-am cumparat sase carti, intr-o zi pot chiar sa incep sa le citesc.
Si uite ce model frumos am facut la calendarul care-mi contorizeaza trecerile pe aici. Subliminal. Pot sa ma uit la el ca la nori si sa spun ca e de fiecare data altceva
Aaaa, da, am si poster cu autograf de la Jon, am si poze.
Si e si ziua lui Chad Smith, de la RHCP.
 
Now while I shower in the rain
I watch my dolphin swim away
the one who listens to the surf
can feel the pulse beat of the earth
and like my dolphin swims so free
the sun does swim into the sea

 

Iar modelul de la calendar goes on, este inca opera aperta, pentru ca mai e un pic de octombrie.
Cine, eu? Eu sunt confuza. Sau poate ca nu… 🙂

 

Later edit 1
 
Opera aperta, am zis? Azi vad in calendarul cu patratele asa: 1 si 8 formeaza un drum, pe care mergi pana ajungi la scara 22 16 10. Urci si te intinzi pe burta, e o platforma pe care ai voie, o cheama 10 11, si astepti sa rasara soarele – soarele 6. Dupa ce te uiti la el fix, orbesti si te tarasti pe coate pana la capatul lui 11, de unde iti dai drumul pe toboganul vertical 11 18 25, dar nu mori si nici nu cazi in cap, pentru ca zilele care vin dupa 25 arunca repede niste perne pe care adormi, in timp ce 20 sta sub soarele ala 6, care a uitat sa apuna, si se holbeaza nedumerit la un spectacol care intotdeauna incepe maine.
 
Later edit 2
 
Din 6 a inceput sa ploua, iar stalpul 11 18 25 e acum mult mai alunecos. 20 se intreaba daca sa riste sa urce sa puna niste becuri. 6 nu mai ploua, din el s-a lasat noaptea ca niste mustati daliene care-i intra lui 20, nehotaratul, in ochi. Eu, 1, mi-am scos inima 8 si o imping sisific spre 22, dar ma opresc in fata lui 15, care e un canal neacoperit cu scrise. As face o saritura artistica, dar inima e grea; odata mi-am facut medalion din ea si am zis: uite, asta-s io, mai mult inima decat cap, asa era de mare. 16 e o banca si-i mai aproape decat 22, asa ca cedez, de oboseala, de lene sau pur si simplu pentru ca-s femeie, ma asez si incep sa-i rotunjesc colturile. 11 mi-a dat ignore temporar, dar 10 se apropie si ma intreaba:
– De ce are mama ta riduri?
– Din instinct, zic.
In tot acest timp, 20 s-a balansat cand pe un picior, cand pe celalalt, s-a facut dimineata, cine mai are nevoie de becurile lui peste care o ploaie si-o noapte au trecut? Imi iau inima in dinti pentru a-mi putea elibera mainile si plonjez in golul 17 24 31, acolo unde un alt patrat mi-ar putea sopti: ma, tu ai ochelari? Iar eu i-ar raspunde: da, de cal. Ca sa nu vad mai mult decat as putea intelege.
 
Later edit 3

 
 
L-am trimis pe 27 sa-i tina de urat lui 20, care s-a jurat ca nu se duce la balul de Halloween, de incapatanat ce e. O vreme au stat asa, nespunandu-si nimic, dar pana la urma 27 si-a amintit ca a fost ziua lui Anderson si ca altfel nu ar fi existat aceasta insemnare, asa ca l-a intrebat pe 20: mah, tu ai auzit de Jon Anderson? 20 il privi tulbure, isi drese vocea si raspunse: da’ normal! Eu, 1, in aproximativa trecere pe acolo, am scris in cap later edit-ul cu numarul 3. Si pentru ca totul sa para credibil, mi-am zis ca acesta e momentul si acesta e locul sa las la o parte modestia, mi-am intins mana pana la folderul cu poze 6, numit sugestiv Jon Anderson, si am ales una facuta chiar de ea, mana ummagummica.
 
 
El e! 🙂