Leapsa de lins (pe degete)

De la Mack

Am descoperit o trupa noua si minunata, mi-e inca pofta de ea, nu m-am saturat. Gazpacho – poti sa gusti, sunt patru piese intregi in playlistul de pe pagina lastfm, ei? Imi era dor de pofta asta muzicala, de care, iata, sunt in stare iarasi. Pohta ce-am pohtit pe vremea hibernarii, cand devenisem pojghita de gheata, alunecam pe mine si nu ma durea nimic.

Stradute, caldaram, aerul moale (azi l-am simtit din nou, e aerul acela prin care mergi usor, e rece, dar nu ti-e frig). Pofta asta e greu de astamparat, sunt o nesatula.

Obrazul cu tepi, obrazul nervos, care se imblanzeste.
Obrazul fin, cuminte, care se revolta.
Contraste.

Fiori in varful degetelor, nu te induri sa-i lingi, ii lasi sa intre in epiderma ca o crema, in portii mici.
I took a ride on your fingertips, heaven high with a thrill of it…

Trupuri facute una cu dealul, iarba inalta, voci incete care spun povesti, umeri care se ating de ras.

Nisipul rece, noaptea calda, sangria. Un sal rosu care potoleste genunchii.

Intunericul neintrerupt de ceas care suna si te trimite la oameni care rad la alte glume. Nopti cu filme, cu scris, cu muzici. Dimineti care incep la pranz.

Si dupa aceea mancam. Gazpacho, supa rece, ca sa fie textul rotund.

……..

Ai leapsa!

Leapsa muzicala

Internetul zice: hai sa-ti ghicesc, papushe! Ia da matale click aici si aici, ca sa afli cum se vor numi trupa ta de rock si primul album. Pe Wikipedia iti va aparea un articol la intamplare, titlul lui va fi numele formatiei tale. Al doilea click te duce intr-o pagina cu citate, ultimele 4-5 cuvinte din ultimul citat reprezinta numele albumului tau de debut. Mai ai un singur dor si un singur click pana la succes, iti trebuie o imagine pentru coperta. Vei ajunge pe Flikr si vei numara pana la 3: a treia fotografie te va ajuta sa invingi in lupta nedreapta cu mafia muzicala. Pune laolalta cele trei elemente cu ajutorul unui programel pentru editat imagini si gata. (Adevarul e ca in continuare trebuie sa dai leapsa la 5 prieteni, ca sa ai noroc in via… showbiz. Daca rupi acest lant, vei fi acuzat de plagiat la o saptamana dupa lansare, dj-ii vor face misto de tine in fm si nu vei ajunge niciodata pe vreo canapelutza in emisiunea lui Maruta. )

So…

Fabulosi cu playlist. Leapsa 2 (sau 3) in 1

Recunosc, nu-s de 3xfemeie, ci de 3xfabuloasa, cine nu crede sa verifice mersul lepsei. Sau sa negocieze schimbarea de titulatura cu Alice, Almanahe si Lollitta.

Almanahe imi redacteaza gratis un cv cu poza, poza am salvat-o, iata:
Cu textul inca nu ies in lume, pentru ca, daca partea cu tabliile si concertele am inteles-o si mi-o asum, pe cea cu sub-mesele si pantofii inca o consider o incercare ieftina de a compromite cu minciuni infame un blogger respectabil. Tot Almanahe se face vinovata de indiscretie atunci cand scrie negru pe alb, in ditamai patratoiul de la comentarii, ca ne-am atins, pipait si chiar ca am dormit impreuna. Rusine!
Cele de mai sus fiind spuse, imi iau ingerul de-o aripa si deschid o leapsa noua: BLOGGERI CU CARE AM DORMIT! Aceasta leapsa e menita a-i demasca pe bloggerii care sforaie, astfel incat incepatorii in ale blogosferei sa stie de cine sa se fereasca.

Sa trecem la fabulatii, timpul ne preseaza si zilele care ne despart de weekend ne bruiaza.

In prefata romanului Tratament fabulatoriu, de Mircea Nedelciu, gasim: “Cititorul are, fara indoiala, libertatea de a citi numai romanul sau numai prefata. Sau nici una, nici alta. Dar, in acest din urma caz, cum ar mai afla ca eu ii las si aceasta libertate?”

Cititorul care nu afla cata libertate i se ofera nu este, de fapt, decat un potential cititor, asa cum si eu as fi fost doar o potential fabuloasa, daca n-as fi accesat linkurile fetelor mentionate in primul paragraf. (Bine, Almanahe mi-ar fi trimis sms de atentionare in caz ca nu observa nicio reactie in primele 48 de ore.)

“Cu cat arta majoritara va face mai multe progrese in maltratarea sensibilitatii umane si in adormirea oricaror tendinte creatoare ale cititorului (privitorului, receptorului, spectatorului), cu atat arta autentica i se va opune mai vehement, va deveni mai ermetica si va agrava astfel dicotomia.”

La fel si blogurile: cu cat blogosfera majoritara isi va da mai multe lepse, va organiza mai multe concursuri si petreceri de socializare ori va furniza mai multe copy/paste-uri, cu atat bloggerul autentic (adica ala cu jurnal personal) i se va opune mai vehement, va deveni mai ermetic (adica isi va inchide bloguletul) si va agrava astfel dihotomia.

Si acum, ca orice fabuloasa careia i s-a urcat inefabilul la cap, ma autocitez. Acum 100 de ani scriam in blog ca ma pup in fund numai cu oameni de 5 stele! Evident, ma dadeam mare, adevarul e ca m-am mai pupat si cu unii de 4 sau chiar de 3, dar sub 2 n-am coborat niciodata! ) In momentul pupatului aveau insa nota maxima, jur! Fac o fandare si trec la bloguri: in lista din dreapta sunt nickuri de nota 10 – pentru mine si acum! Am sa scriu odata cu ce m-a cucerit fiecare, nu in insemnarea asta, pentru ca vreau sa-i scarpin intre cornite si pe baieti, iar leapsa fabuloasa este una exclusivista, doar despre fete.

Pentru ca lepsele se aduna, iar eu nu mai reusesc sa le fac fata, in loc de playlistul oracol cu care m-a lepsuit Crisp, am sa le dedic fabuloaselor pe care le am de-a dreapta, in blogroll, cate o piesa care cred eu ca li se potriveste.

Alice – Fiona Apple – Across the Universe
Dez – Lhasa de Sela – Desdenosa
Anda – Five for Fighting – Angels & Girlfriends
Aprilia – Bowling for Soup – Friends O’Mine
Crisp/Crumbs- Claire Voyant – Love the Giver
Exq – Travis – Out in Space
Innuenda – The Fray – How to Save a Life
Mack – Loreena McKennitt – The Mystic’s Dream
Marinela – The Cure – Friday I’m in Love
Meri – Gianna Nannini – Hold the Moon
Mi Minor – Secret Garden – Dreamcatcher
Did – Cocteau Twins – Pink Orange Red
Alma – Travis – Closer
Asel – Collective Soul – Needs
Midori – Opeth – For Absent Friends
Rus – Imogen Heap – Hide and Seek (varianta originala, nemixata)
Shalimar – Emerson Lake & Palmer – Watching Over You
Silvia – Vaya con dios – For You
Acadea – Nilsson – Are You Sleeping
Almanahe – The Cure – Real Snow White
Aprilsea – Flower Kings – What If God Is Alone
Tuvia – Rozz Williams – Life Is But a Dream
Colturi – Coldplay – Viva la Vida
Departe – Cerys Matthews – Open Roads
Evergreen The Jayhawks – Save It for A Rainy Day
Eva – Lake of Tears – Like a Leaf
Ing – Cursive – The Night I Lost the Will to Fight
Lollitta Cursive – Making Friends and Acquaintances
Madelin – RPWL – Everything was not enough
Nicoleta Savin – Jon Anderson – Prayersong (with Jade Anderson)
Scrintin – Stereophonics – Rainbows And Pots Of Gold
Vidal – Amber Asylum – Je Suis Le Chat, La Lune

Muzica mi-a schimbat starea, rasul de la inceput s-a transformat in zambet oarecum complice.

Umbland dupa linkuri, observ ca, in timp ce eu am hibernat printre muzici, filme si pasi moi, cateva dintre fabuloase si-au inchis/parolat/ucis blogul, ca Departe cere pumni (ii dam cu drag), ca Ela a intrat in vacanta bloggereasca sau ca Madelin a plecat la vanatoare de talazuri. Si, imediat ce se termina Opeth, cu For Absent Friends, incepe Elend. The Silence of Light… dar dupa o vacanta sau o tigara, sunt sigura ca in playlisturile tacute se va auzi din nou “she’s a supergirl and supergirls just fly”.

Avatarurile

Adica ele, cele din dictionar, astea:
AVATÁR, avataruri, s.n. (În unele concepţii religioase) Reîncarnare succesivă a unei fiinţe. ♦ (Fig.) Transformare neprevăzută (şi chinuitoare) care intervine în evoluţia unei fiinţe sau a unui lucru. – Din fr. avatar.

În viaţa unui blogger intervin câteodată schimbări, dacă nu e destul de atent, mie mi s-a întâmplat. Sunt eu ageră, dar vigilentă, deloc (asta ar fi putut fi o însemnare de capul ei, o stric puţin dacă o strecor printre poze).

Am început cu o iarnă şi cu un departe, un acoperiş cu ţurţuri pe dinafară, care îmi era suficient.

Au urmat umbre pe straduţe, ploi pe caldarâm .

Şi sinele împrăştiat pe şine de cale ferată.

Apoi am fost senină altfel, asumându-mi pupatul în bot. Porcii pot fi cumsecade.

O vreme am exersat şi zborul printre zăbrele, e o experienţă şi asta; am aterizat repede, pierdeam avionul către Praga, nu de alta.

Până la urmă, totuşi, tot portocala mecanică ornata cu ochi de popcorn şi nas de ridiche mi-a devenit model în viaţă. Mai ales că mă simţeam vinovată că am mâncat-o după ce i-am făcut poze, trebuia să se aleagă şi ea cu ceva.

Din martie, de când m-am mutat pe WordPress, am reuşit să nu mă transform deloc, fundul de deasupra noastră e o poezie cu formă încă fixă.

Ar putea fi o leapşă pentru cine se simte în stare să privească înapoi fără mânie.

likes and dislikes

O leapsa intarziata (luata de la Vasgar, later edit, da!):

Imi place/plac: pisicile, sa dansez, perna rece, stradutele pietruite, cuvantul “caldaram”, oamenii cu care pot sa bat campii fara sa ne spunem secrete, rockul progresiv, punk-ul, alternative rock, postmodernismul american, jocurile pe computer de tip quest, folk-ul clasic, obrazul LUI tepos, copiii, jazzul live, sa merg pe jos, Flacara rebus, sa fac emisiuni egoiste la radio, filmele asiatice, sa scriu noaptea, mirosul cafelei de dimineata, parfumurile acrisoare, camasile in carouri, aurul alb, sa gatesc, Craciunul, sa cant colinde, pepenele, porumbul fiert, salata de vinete, sutienele, sa primesc cadouri, sa fac cadouri, sa stau la povesti lungi prin restaurante si cafenele cu cine mi-e drag, plimbatul prin ploaie, norii, iarba, Pepsi Max, hazul de necaz, buzele lui David Gilmour, folderul meu de “absolut minunate”, sa mi se faca fotografii, sa fotografiez de foarte aproape sau de foarte departe, sa citesc bloguri, oamenii care zambesc dimineata, barbatii-copii, sa inot, sa fac dusuri lungi, sa nu fac nimic sambata, sa mananc fara furculita si cutit (ce urat!), Praga, luna iunie, fructele de mare, bakerolls, colectia mea de filme, florile de camp, combinatia rosu-verde si albastru-verde, mirosul de lipici, sa razuiesc cu unghiile etichetele de pe sticlele de bere, creta colorata, salatele, baschetii, ochelaristii, fotoliile adanci, Bogdaneii, Serbanii, Andreii, sa pun pariuri cu prietenii (si sa le castig), sa fug in lume cu Almanahe, sa cresc omuleti, sa descopar ca oamenii care mi s-au parut misto la inceput sunt chiar misto, sa citesc in camere de hotel, sa desenez inimi pe oglinda aburita din baie, sa fac schimb, masajul, sa adorm la film frumos in brate bune, sa defrisez, batranii care se tin de mana, prajiturile mamei, timizii, expozitiile de pictura, pictorii.

Nu-mi place/plac:
filmele cu vampiri, condusul masinii, vinul, muzica house, nuntile, trezitul devreme (cu ceas care suna… brrr!), oamenii care ma trag de limba, luna noiembrie, urcatul, stirile, vedetele pro tv, vedetismele in general, bloggerii care nu raspund la comentarii, barbatii cu cravata, barbatii cu picioare scurte, cainii balosi crescuti in apartamente de bloc, parfumurile dulci si ostentative, imbracamintea si incaltamintea cu sclipici, pantofii ascutiti (mai ales la barbati), ca trebuie sa fac curat dupa ce gatesc, calcatul rufelor, Revelionul, sa fac plaja, chilotii cu volanase de dantela, claxonatul, sa mi se ceara explicatii, blogurile cu counterul acela la vedere, sa ma duc la culcare, pantofii lui Mihai Albu, florile rupte, vocile subtiri, Zoso, ca nu mai am unde sa pun cartile, oamenii care se uita la ceas, sa merg pe carari batatorite de altii, dependentii, disperatii, vecinii de la parter, nehotaratii, campaniile electorale, intelectualii Google, pijamalele cu dungi, femeile-barbate, oamenii care te ating atunci cand iti vorbesc.

niste filme, niste vorbe

niste filme, niste vorbe
Iar e ceva in aer. De fapt tot timpul e, dar nu mereu sunt constienta de asta. Lali scrie pe blogul ei o insemnare nascuta dupa lectura unei carti a lui Houellebecq, dupa o zi, nimeresc in toiul unei dezbateri de fumoar, evident, tot despre Houellebecq, iar azi, intrand pe blogul lui Vasile Garnet, aflu ca acelasi Houellebecq si-a ecranizat propria carte, “Posibilitatea unei insule”. Am vazut si ecranizarea “Particulelor elementare”, in regia lui Oskar Roehler, dar filmul nu se ridica la nivelul cartii. Probabil scriitorul a fost de aceeasi parere, asa ca a hotarat sa-si regizeze el insusi “Insula”. Inca un film, asadar, pe care il voi pandi, asa cum pandesc cam de un an si “My Blueberry Nights”, ultima isprava a lui Kar Wai Wong.
Apropo, am vazut de curand “Eros”, un film cu trei parti si trei regizori: Wong Kar Wai, Michelangelo Antonioni si Steven Soderbergh, castigator al Oscarului in 2001 pentru filmul “Traffic”, nominalizat in acelasi an pentru “Erin Brockovich” si posibil nominalizat anul acesta in calitate de producator executiv al filmului “Michael Clayton”. E de vazut, dar si de ascultat. Segmentul meu preferat e cel asiatic.

*

Sa ma achit si de leapsa de la Vasile. Cuvinte si expresii noi in limba “blogheza”:
- blogoman (un fel de blegoman-capsoman al blogosferei)
- cobloguitor (vecin si “pretin”, dar pana la un punct, si anume punctul pe i)
- blogoteca (locul unde oamenii danseaza din burice… buricele degetelor)
- blogoslovitule! (asta e de bine, chiar de foaarte bine)
- ia mai da-te-n blogul tau de-aici! (si asta e de bine, ce?)
- ne jucam in fata blogului (pai nu?)
- blog job (asta-i de pe vremea WBN-ului)

Mai ziceti voi. Lali? m2? Mack? Aprilsea? Raton? Alma?

………

Si incepusem insemnarea atat de serios!

Leapsa de demult: scrisoare imaginara pentru copiii mei

E de asta-vara, de la Viciu, atunci cuvintele aveau cozi scurte. E o tema grea. Ce le-ai spune copiilor tai? Pai nu prea le-as spune. In loc sa le dau sfaturi, as prefera sa ma joc cu ei. Sa le strecor tot asa, in joaca, principiile mele, fara sa ma astept sa le respecte, dar dorindu-mi sa si le construiasca pe ale lor. Sa-i ascult cand au nevoie de asta, sa-i las in pace cand n-au chef de vorbe. Sa-i laud pentru ce fac bine in loc sa-i critic pentru ce fac rau. Sa-i fac sa se simta importanti, dar nu buricul pamantului, sa-i ajut sa-si recunoasca defectele si slabiciunile si sa nu se rusineze de ele, apoi sa descopere domeniul in care pot fi buni. Nu neaparat cei mai buni. Sa evite extremele. Sa nu vada monstri in oglinda. Sa gaseasca oameni ca ei. Sa nu fie sterpi. Asa as vrea.

Dragii mei copii (cum altfel ar putea incepe o scrisoare, fie ea si imaginara?),

De mine nu va veti aminti cand veti simti miros de cozonac. Nu va veti aminti nici ca m-am certat cu profesorii vostri pentru vreo nota nedreapta. Nu. Pe mine veti da vina atunci cand va veti trezi neajutorati intr-o jungla in care nu veti sti sa va adaptati. Poate ca nici nu veti dori sa va adaptati, pentru ca veti crede si voi ca singura abordare fireasca a lumii este politetea si singura abordare a jocului este corectitudinea. Eu voi fi nefericita atunci, imi voi spune ca ar fi trebuit sa va invat legile minciunii, ale datului din coate, ale strigatului, batutului din picior si injuraturii. Ar fi trebuit sa va duc la petreceri unde oamenii beau si arunca bani in manelistul de pe scena pentru inca una de-aia, de suflet fara numar. Ar fi trebuit sa va interzic sa cititi si sa ascultati muzica depresiva. Sa va fi adus, in schimb, un televizor in camera, ar fi fost un profesor mai bun decat mine, v-ar fi invatat de mici sa dati din buric, sa grohaiti la Vacanta mare, sa va fraieriti colegii de clasa vanzandu-le chinezarii cu eticheta schimbata, sa calcati pe muribunzi si cadavre, sa-l pocniti pe cel slab doar asa, pentru ca puteti. Tu, Mihai, ai fi ras zgomotos cand ai fi vazut-o pe Mirela, colega ochelarista, patata de sange menstrual, iar tu, Ioana, n-ai simti pic de vinovatie cand l-ai seduce pe iubitul celei mai bune prietene. Ai fi doar curioasa, ce-i rau in asta? La urma urmei, Mirela e o tocilara, n-o sa-si taie ea venele pentru o gluma si-un hohot colectiv, iar prietena aia cea mai buna oricum nu-l facea fericit pe baiatul acela. Iar daca afla si nu iarta inseamna ca n-a fost, de fapt, cea mai buna prietena, ci o ipocrita intoleranta. Si, nu-i asa, mai bine sa planga mamele lor decat mama voastra.
Imi cer iertare, dragii mei, pentru ca v-am incurajat sa fiti creativi si utopici in loc sa va bag pe gat texte despre eficienta, organizare si cantitate. Imi cer iertare pentru ca nu v-am spus niciodata ca vi se cuvine totul. Imi cer iertare pentru anii de suferinta care vor urma, pentru petrecerile de la care veti pleca, pentru ca va vine sa vomitati din cauza muzicii, pentru hainele cu sclipici, pe care le veti considera kitsch si nu le veti purta, facandu-i pe copiii din cartier sa va considere niste ciudati. Imi cer iertare pentru ca v-am invatat sa recitati “Gandacelul” si “Moartea caprioarei” in locul “versurilor” de la “eu si prietenele mele avem bani, avem lovele” si “suna telefoanele ca dracii si vin milioanele cu sacii, sunt inteligent, inteligent.” Nu v-ar deranja cand le-ati auzi in fiecare seara de la vecinul de deasupra, iar sambata chiar de la discoteca din parc, frecventata si de odraslele angajatilor de la Protectia mediului, copii adaptati la lumea in care traiesc, nu ca voi. Imi cer iertare pentru ca v-am recomandat filme stranii in loc sa va las sa va uitati la episodul 1693 din “Elodia se intoarce”, ca sa aveti subiect de conversatie a doua zi, la scoala.
Si imi mai cer iertare pentru ca n-am stiut mereu sa va iau in brate si sa va spun ca o sa fie bine, ca uneori am fost trista si n-am ascuns asta, ca alteori am fost capricioasa, ca am scris, am citit sau m-am uitat in gol in loc sa fac sarmale, ca nu v-am promis niciodata ca rezolva mama si cu Testele Nationale, si cu Bacul, si cu admiterea la facultate.
Imi pare rau, dragii mei, pentru ca nu v-am invatat ca oamenii sunt obiecte de consum si pentru ca nu v-am contrazis atunci cand sustineati ca iubirea e ceva care nu se termina niciodata. Pentru ca am insinuat ca sexul e bun numai atunci cand nu ai dori sa fii cu nimeni altcineva in momentul ala, pe cuvantul tau de onoare. Ca altfel isi pierde din valoare si din magie si ajunge curand sa se confunde cu urinatul la gard. Imi pare rau pentru toate deziluziile care vor veni, pentru toate revelatiile urate, pentru toate tradarile si bolovanii din cosul pieptului, dar daca ar fi s-o iau de la capat, as face la fel. Iar si iar.

Alteteme

Am gasit leapsa de la Aleahim intr-un moment in care voiam sa ma dedic unor provocari mai vechi. Am sa le amestec din nou in pagina, amestecurile imi definesc zilele astea ciudate, furtunos-insorite, cu somn putin si oameni multi, cu un dor deja desenat pe noii mei ochelari cu rame oranj.

Butonez insule grecesti, compar preturi si servicii, pe birou am o carticica albastra, cu o umbrela-sapca pe coperta. se numeste "Rimelari", perpendicular si alb, sta teapan numele lui Serban Foarta, are si cd. Deschid la pagina 111, dar nu, eu nu cred in coincidente, ci doar in chemari. Nu-i asa, Lali zburatoare si indepartatoare spre tara cea mare?

Cand ti-o fi, insule,

mai dor de insule,

traseaza-i, pe tabla,

cu dara neoabla,

insulei Creta,

conturul, cu creta.

[...]

insula Delos

urzeste-o din melos

placut lui Apollo;

iar mai incolo,

intoarce clepsidra

in insula Hydra

si-nchide, la numele

Paphos, volumele!

 

 

 

De la nongrata, am o alta tema pentru acasa, despre marcile care ma reprezinta. Asi, sunt doar niste no-name-uri: zambet, prietenie, stradute, noapte, pepene rosu, litere insirate, vorbe desirate…

 

Nu asa trebuia, nu? Trebuia sa spun ca-mi incep dimineata cu Jacobs verde si Kent 1, iar dupa ce reusesc sa deschid si al doilea ochi, ma duc spre sapunul Dove, spre gelul de baie Vichy si crema cu acelasi nume, apoi imi inghit spirulina de la Hofigal, iar peste zi, daca vreau sa pastrez ceva si nu-mi incape in buzunare si nici in sertare, fac click cu micul meu Minolta.  De Jolidon nu zic pe blog absolut nimic, dar cand stau mult la computer, daca nu uit, imi pun in ochi picaturi oftalmice lubrifiante Systane, care uite ca expira in septembrie. De sete beau apa plata Izvorul alb, in care imi dizolv tableta de calciu Sandoz de 500, de placere beau Pepsi Max si Carlsberg. Vinul nu-mi place, dar imi plac baschetii Converse. Intr-o zi o sa am un Porsche rosu, dar pana atunci ma strecor cu Citroenul printre camioane, biciclisti si maidanezi grabiti. Si nu mai stiu, ca la televizorul Sony nu ma mai uit (desi de curand am redescoperit savoarea lui "Midsomer Murders" de pe Hallmark), dar am o cana neagra, pe care scrie Roger Waters. Si mai am o broasca testoasa pe care nu scrie nimic si 100 000 de parfumuri dintre care il aleg tot pe D&G Light Blue inainte de a pleca hai-hui si de a incuia usa cu cheia Panda. Pai da, chiar m-am uitat ce e gravat pe ea, daca asta nu-i marca, atunci ce e? Ei, si tot privind in jur, mi-am dat seama ca iar s-a strans praf, sper ca nu s-a golit spray-ul Pronto.

 

Acum gata, ma intorc la marcile care ma reprezinta cu adevarat: zambet, stradute, prieteni, noapte, pepene rosu, litere insirate, vorbe desirate…

 

 

 

Fata Acadea (nu-mi place nick-ul sincerasisingura, asa ca n-am sa-i spun asa) ma pune sa scriu despre carti. Ce-as imprumuta, ce n-as imprumuta, ce as sau n-as recomanda, ce-as lua pe o insula pustie, ce-as scrie, ce n-as scrie, ce m-ar plictisi, ce as da copiilor mei… imi dau seama ca nu mai stiu ce as si ce n-as. Nici cu cartile, nici cu oamenii. Mi-ar fi usor sa raspund la intrebarile alea, sa scriu din nou despre Vonnegut si Joyce, despre Capote, Kafka si Exupery, despre Faulkner, Foarta, Mircea Ivanescu, Sabato si Llosa, despre Paler, Arghezi si chiar despre Rodica Ojog-Brasoveanu. Dar as minti. Pentru ca de fapt eu nu mai cred demult in literatura in forma ei traditionala, desi, paradoxal, sunt una dintre cele mai refractare la nou persoane pe care le cunosc. Mi-e mila de cartile cu litere plumbuite si coperte, cartile adunatoare de praf. Imi permit sa spun asta de aici, dintre cei trei pereti burdusiti de volume, pe care chiar nu stiu de ce continuu sa le pastrez pe meleagurile casei mele. Poate din comoditate, din lene. Poate ca sa am ce sa car in bagaje cand plec. Imi voi lua si in insule carti, apoi, cand va fi sa ma intorc, le voi lasa acolo si voi incerca sa-mi umplu gentile cu insule. Imi va ramane amintirea placuta a incercarii, nu a esecului.

Sinestezie.

 

Nu mai imprumut carti. Nici oameni. Raspunsul cu numarul taranilor morti in rascoala lui 1907 il stiu din liceu, 11 000. Tot atatia copii au fost jertfiti de Irod. Dar poate nu stiu eu bine, poate ca un grup de cercetatori americani a descoperit ca de fapt…

 

(Marie-Jeanne si Viciu, temele de la voi sunt mai grele, mai dureaza.)

 

 

Iubi meu mik shi drag, Kostelush,

   Itzi scriu k sati amintesc k amr 2 luni mari si late pana te liberezi. Trebuie sa rezisti, iubire, trebuie! Az noapte te-am visat si mi s-a facut klare toate zbuciumele tale kare le ai acolo, in armata. Stiu, Kostelush, plotonerul Mugurel tia sucit mintile, dar aceasta skrisoare a mea itz va deskide okii ca sa vezi cu ei k Mugurel are kelie, pui, spre deosebire de mine kre am vizionat pozele kare mi leai trimes cu meilu de martzea trecuta… atunci imi jurai dragoste eterna si la nemurire, itz amintesti? Ce s-a skimbat, pui, de martzi pana joi? Ai uitat de noptzile noastre fierbintzi kare era cool decat din cauza la inghetzata de la nonstop? Ai uitat poftele de nedescris cu kare ne iubeam muscand din aceiasi inghetzata? Si kand mai se topea inghetzata ai uitat kum ne shtergeam reciproc barbiile cu aceiasi bucatzik de hartie igenik de buda cu parfum inbatator de zanbile?  K trebuia sa facem economie, Kostelush, in numele la toate planurile noastre de viitor care urmam sa le inplinim prin sacrificii… Offf, puishor, kum sa lasi tu toate hepiendurile kre visam la ele sa se naruie si sa se ruineze? Tzi-am zis doar ca sfortzarile noastre nu avea sa ramana fara ajutor de la mamica…  Krezi k Plotonerul Mugurel te va iubi mai mult k mine sau macar la fel??? Nu, Kostelush, te va inshela in prima permisie, iar knd te vei libera, te va arunca k pe o masea stricata la coshul uitarii din neantul istoriei.

 

In sperantza k totusi ai sa te-ntorci barbat si ai sa treci peste toate intenperiile armatei fara ca sa te sinucizi sau sa ajungi sa-i furi rujurile lui sorta, dragul meu Kostelush, itz komunik k am vorbit cu mamik foarte serios si destul de klar despre k trebuie si ea sa se inplice in numele fericirii mele. La inceput a varsat lakrime amare si a zis k nu-mi pasa de visele kare lea avut ca sa ma marit si eu cu un om cu stare, nu ku un amarastean kre si la inghetzata tot eu trebuia sai fuck cinste, dar cred ca era cam de krokodil lakrimele, pentru ca atunci cand iam aratat hartia igenik de buda kare am pastrato de la plecarea ta in armata, Kostelush, shi-a dat seama ca fata ei stie ce inseamna respectul de sine si economiile, k era hartie de firma, Kostelush, kum kred ca itz aduci aminte. Si mamik a luat dekat o bukatzik cu care s-a shters shi la oki si la nas, k o podidise si mucii pe langa lakrimi.

 

Shi kum itz spuneam, Kostelush, mamika a promis ca are sa ne ajute si ea cu ce poate ca sa ne kladim shi noi cuibushorul nostru de nebunii. Ca care eu imediat am shi inceput sa visez cu ochii deschishi la ziua in care ne vom muta in garsoniera noastra, Kostelush… shi kum ma vei trece tu pragul in casutza noastra cu peretzi vernil shi lila si ma vei azvarli cat colo pe canapeaua cu covertura cu porumbei brodatzi si ku mult sklipici. Kuibushorul nostru trendi, Kostelush… kum am vazut eu la tv ca are si Krmen Sherban sau Vali Vijelie… mai itz aminteshti kum ne uitam noi amandoi la Rieliti Shou shi ne-am dat seama k dragostea noastra incepusera pe frumoasa melodie… melodia aia… Hello gagika. Astfel de lukruri nu se uita, Kostelush… shi akum imi vine sa plang kand miamintesk. Refrenul imi staruieshte inka in memoria mintzii si asha va ramane o veshnicie, adica pana la moarte, k de divortz nici nu vreau sa aud:

Hello gagika …hello iubita
Da-mi nr de telefon
Hello gagika …hello iubita
Da-mi nr ca nu am somn } bïs

 

Ce frumos ar fi, pui, sa vina Valy sa ne cante la nunta! Sa shtii k deja am fost ieri in Dorali si am pus okii pe nishte perdele grena cu berze aurii, o nebunie, nu altceva. Shi am komandat si la un mare piktor din Obor un tablou k sa se asorteze ku perdelele, ceva cu un rasarit de soare shi bineintzeles shi un cuib de berze, plus doi porumbei kre stau pe cumpana unei fantani si se iubesc veshnic. Gandeshte-te la asta, Kostelush, la dormitorul nostru deasupra karuia va domni tabloul kare tziam zis de el… gandeshte-te la viitorul nostru shi da-l dracului pe Mugurel, el nu-ti va umple niciodata garsoniera de obiecte de arta… casa noastra va fi ezact ca casa lui Adrian Nastase, idolul tau care eu nu lam votat, k nu te kunoshteam pe atunci, dar daca candideaza iar, in numele iubirii nemuritoare ce tzio port, Kostelush, ii voi akorda inkrederea mea si bineintzeles shi shtampila.

 

Ashtept raspuns urgent, Kostelush, dar daca nu-mi raspunzi pana sanbata viitoare, itzi promit ca am sa inghit toate diazepanele lui mamika, k sa ma ai pe constiintza. 

 

Ku nemasurata nerabdare, dragoste shi sinpatie, a ta pentru totdeauna,

Vanesa Viorica

 

P.S. Sa shtii, dragul meu, ca voi pleca putin in Turcia, intr-un sejur de weekend de miercuri pana vineri, k sa ma prajesk putin la soare, dar sa nu fi gelos, Kostelush, nam sa fak nimik akolo, dekat am sa fotografiez cu mobilul neste alge k sa le pun pe blog, cu dedicatzie pentru tine si pentru Alma, pretena mea virtoala de la Chitila. Iar daca sanbata kand mantork nu gasesc meil de la tine care accepti pozitiv sa te despartzi de Mugurel, inghit diazepanele imediat dupa masa de pranz, k mia promis mamika k face ardei unplutzi shi gogoshi special pentru mine shi nu pot s-o dezamagesk si sa las toate bunaciunile nemancate.

 

Hai Liberare!

……………………………………………………………………………………………………..

 

Aceasta mirobolanta scrisoare este o leapsa de la Alma si Suzi , intr-un si mai mirobolant proiect blogaresc anti-kitsch, intitulat Iubire si nemurire. Leapsa merge mai departe, ca vantul din Vama Veke, catre Lali si Permafustu’.

Chestii tehnice, o leapsa, oligarhi si un deget umflat

Weblogul mi-a facut pocinogul. Dupa ce cateva luni nu trimite notificari la insemnari noi, dintr-o data, cand imi vine si mie ideea sa schimb niste tag-uri, pac! Se apuca de nebun sa-mi anunte abonatii: insemnare noua in blogul ummagumma, insemnare noua in bl… de peste 30 de ori, how sweet! Mi-ar fi convenit mie sa pot scrie insemnare noua pentru acum un an, iar ea sa exprime realitatea schimbata dupa bunul meu plac, dar pentru asta as fi avut nevoie de inelul Arabelei, pe care, oricat l-am cautat, nu l-am gasit printre pietrele caldaramului praghez. Inelele mele din dotare nu fac vraji cand le invart pe degete, ba chiar pe unul dintre ele nu l-am mai putut invarti deloc, pentru ca am mancat sarat si mi s-a umflat degetul in asa hal, incat as fi aruncat cat colo inelul ala care ma strangea, daca as fi putut sa-l scot. Asa ca acum, in loc de sarat, ma desfat cu acru. Helasul lui Perma-frustul e in pericol, dar trebuie sa ma desumflu, e spre binele blogosferei, ce dra…

 

Asa. Deci daca n-am inel, am pestisor, ca tocmai ce m-am uitat pe Technorati si am vazut ca Alma m-a taguit acum ceva vreme, cand eram eu cu capul in nori la propriu. Apropo, Poesisa asta m-a speriat noaptea trecuta, cand a zis ca va muri in curand de cancer, brrrrrrr! Pai io-s paranoica, fata, si credula pe deasupra, ca sa nu mai spun ca ma panichez la comanda, asa ca nervii mei nu-s jucaria perfecta. Noroc ca serviciul meu incepea azi la 11, ca daca trebuia sa semnez condica la 8, te spammuiam intentionat.

 

Inainte de a ma achita de obligatie, trebuie sa mai spun ca leapsa asta cu Pestisoul de aur e ca blestemul lu’ Sfantu’ Anton. Daca imi zici ca am dreptul la trei dorinte, eu chiar cred ca ele se vor implini, doar ca ma blochez si nu-mi mai vine nimic in cap. Sau imi vin numai porcarele si ma fac de ras in fata Pestisorului. Odata gandite, ele devin deja dorinte exprimate si… ce ma fac? Creierul meu scoate porumbelul, mie mi se consuma dorintele si p’orma ciuciu alte oportunitati de vise come true moca.

Par examplu: singura dorinta care ma bantuie in secunda asta e ca as vrea sa vad un concert cu baietii astia de la Flaming Lips:

 

Pe urma, tzac-tzac, mintea imi zboara la piramidele din Mexic. Intr-o zi ma voi da cu piramidele si-l voi calari pe Quetzalcoatl, daaaa! Ups! Mi-am mai consumat o dorinta. Pentru a treia, rog Universul conspirator sa nu mi-l aduca in fata neuronului pe Basescu, Bombonel sau Vadim, ca imediat purced la dorinte cu oligarhi si alte napaste.

 

By the way, ce, crede cineva ca io nu fac politica? Ba bine ca nu. Uite mostra de messengereala: 

 

Umma: cu ocazia basescului suspendat m-am mai uitat si eu la tv

T: si io si io

T: e treaba f. putreda, ca-n 2004

Umma: am vazut-o aseara pe aia, aia cu mainile in sold, cum o cheama?

Umma: labe unuteve

T: care aia cu mainile-n sold? cristoiu?

Umma: nu, ca are si tzatze

Umma: de fapt si cristoiul are, dar mai lasate

Umma: aia cu gusha

Umma: cu tzatze si cosmin gusha

T: lavinia shandru

Umma: daaaaa, aia

T: e destul de aratoasa pentru o politicianca

Umma: pai da, dar nu tace

T: pacat ca-i isterica si proasta

Umma: n-are simtul masurii si al ridicolului

T: catzea

T: da cel mai tare ma enerveaza tot talkshowurile a la antena, cu cristoi si rosca-stanescu si mustaciosul ala isteric

T: stan

Umma: pe ala nu-l stiu

T: un bou de scrie si la jurnalul

Umma: atunci, daca-l vad, is de parere ca sa ma enerveze si pe mine!

T: azi n-a mai aparut editorialul lui cartarescu in jurnalul, l-or fi dat afara oligarhii

T: http://www.jurnalul.ro/articol_76654/blasfemator__f_r____354_ar____351_i_dumnezeu.html – asta-i valentin stan

Umma: adica asta-i ziarist?

T: asa il prezinta astia la emisiuni :(  

Umma: dupa ce ca-i mustacios, il mai ia si pe Mantuitor de-o aripa si-l flutura cu subiectivism extrem pe sub nasul cetitorilor

Umma: dupa moaca, are voce pitigaiata

T: are si si-o mai putigaieste special la emisiuni ca sa faca pe smecherul

T: cand citeaza din basescu

Umma: oare mustaciosii se plac intre ei? or fi toleranti unul cu altul?

T: mie nu-mi plac nici intre ei, nici separat

T: dar asta si cu mustacioasa de nevasta-sa s-or placea

Umma: cred ca-si lasa mustata ca sa nu li se vada parul din nas, altfel nu-mi explic

 

Deci nu, a treia dorinta nu-i nici cu politica, nici cu mustaciosi. O las pentru mai tarziu, sper ca nu se transforma si Pestisorul asta in Melc. Dar poate ca si Melcii indeplinesc dorinte.

 

Taguiesc pe Antimonius, pe Oama si pe Bebitzu. Nu ma injurati, rogu-va, mai mult decat m-or fi injurat astazi abonatii. Acum oricum n-o sa mai creada nimeni ca e insemnare noua pe bune.

 

Poezia plimbareata si imprevizibila

Poezia plimbareata si imprevizibila

Bântuie parfumul gros de primăvară (imprevizibil.ro – eugen)
Un piersic roz mă-mbie c-un sărut pe nara (somnoros.stealthsettings.com)
În iarbă greieraşi şoptesc duios (imprevizibil.ro – Arabella)
Un vers de idiom anevoios… (ecostin.com)

Mi-e dor să sar şotron într-un picior (catastif.com)
Şi vei uita că-ncerc să te omor. (thetudor.blogspot.com)
Mă duc, mai bine, să culeg urzici (monicaspune.blogspot.com)
De sub mici burtici de-arici pogonici, (mamabashik.nahturalia.horg)

În cimitir străbunii dansează ca şi când (mahala.ablog.ro)
Nimic n-ar mai veni curand. (artistu.blogspot.com – Andrei za “Artist”)
Nici sexul oral nu-i ca altădată (sunhunter.filozofie.ro – Adrian Ciubotaru)
Sperati macar ca va fi fata! (andreirosca.bookblog.ro)

O veveriţă apare brusc dintr-un tufiş (andressa.ro)
Un copywriter bun ar pune-o pe-un afis. (culturavura.fourhooks.com)
Şi-afişu’ pe un stâlp pe care veveriţa (luciat.wordpress.com)
Serveşte chipsuri cu furculiţa (www.weblog.ro/maddish)

De pe crucea luminată cu neon am salvat un Isus (poesis.weblog.ro)

Doua picaturi de sange si o ruga dusa-n sus (bluedaysblog.weblog.ro).

Dar Postul a trecut si l-au papat pe Iepuras (ummagumma.weblog.ro – Umma)

De jur-imprejur iarba e rosie pe imas. (oama.ablog.ro – Lali)

Dupa, am stors lamaia pana am iesit din ea (permafrost.ablog.ro)
De-i primavara, stropi acri merg si in cafea (eu.fumez.ro – Marie Jeanne)
Asa ! Sa treaca Greata Lumii, spune Vocea. (voce.ro – Cristian Greger)
Un vis frumos o’nlocuieste. Pe ea, greata. (www.visurat.ro – VisUrat)

Poezia plimbareata si imprevizibila

 

Bântuie parfumul gros de primăvară (imprevizibil.ro – eugen)
Un piersic roz mă-mbie c-un sărut pe nara (somnoros.stealthsettings.com)
În iarbă greieraşi şoptesc duios (imprevizibil.ro – Arabella)
Un vers de idiom anevoios… (ecostin.com) 

Mi-e dor să sar şotron într-un picior (catastif.com)
Şi vei uita că-ncerc să te omor. (thetudor.blogspot.com)
Mă duc, mai bine, să culeg urzici (monicaspune.blogspot.com)
De sub mici burtici de-arici pogonici, (mamabashik.nahturalia.horg) 

În cimitir străbunii dansează ca şi când (mahala.ablog.ro)
Nimic n-ar mai veni curand. (artistu.blogspot.com – Andrei za “Artist”)
Nici sexul oral nu-i ca altădată (sunhunter.filozofie.ro – Adrian Ciubotaru)
Sperati macar ca va fi fata! (andreirosca.bookblog.ro) 

O veveriţă apare brusc dintr-un tufiş (andressa.ro)
Un copywriter bun ar pune-o pe-un afis. (culturavura.fourhooks.com)
Şi-afişu’ pe un stâlp pe care veveriţa (luciat.wordpress.com)
Serveşte chipsuri cu furculiţa (www.weblog.ro/maddish)

 

De pe crucea luminată cu neon am salvat un Isus (poesis.weblog.ro)

Doua picaturi de sange si o ruga dusa-n sus (bluedaysblog.weblog.ro).

Dar Postul a trecut si l-au papat pe Iepuras (ummagumma.weblog.ro - Umma)

 

 

 

Oamo, versul urmator e al tau. Poezica (este o leapsa speciala, in care fiecare lepsuit adauga cate un vers) trebuie sa aiba zece strofe a cate patru versuri. Rima obligatorie!

 

 

 

Later Edit:

De jur-imprejur iarba e rosie pe imas. (oama.ablog.ro – Lali)

Dupa, am stors lamaia pana am iesit din ea (permafrost.ablog.ro)
De-i primavara, stropi acri merg si in cafea (eu.fumez.ro – Marie Jeanne)
Asa ! Sa treaca Greata Lumii, spune Vocea. (voce.ro – Cristian Greger)
Un vis frumos o’nlocuieste. Pe ea, greata. (www.visurat.ro – VisUrat)

cinci ca un pretext

Alt tag, unul care ma face sa-mi arunc ochii spre cei trei pereti burdusiti de carti. De data asta, de la Poesis. Cinci carti pe care le-ai lua cu tine in cazul unei catastrofe. Un pretext, asadar, sa impartim din nou, sa impartasim, iar la urma sa spunem share-ummana pentru masa.

 

Daca ar fi sa plec pe fuga, as lua, evident, niste carti pe care inca nu le-am citit, adica ultimele cumparate: Ryu Murakami – In supa miso, Orhan Pamuk – Ma numesc Rosu, Michel Houellebecq – Particule elementare si doua carti ale lui Lucian Dan Teodorovici. Dar se presupune ca tag-ul asta vrea altceva de la mine, si anume sa ma dau de gol si sa spun din ce carti mi-am facut cort/parasuta/plapuma/aparat de masaj pe creier de-a lungul timpului, ceea ce nu e usor deloc. Dar deloc! Si-atunci am sa fentez putin tag-ul si-am sa zic asa:

 

Daca ar fi sa iau cinci carti de poezie, as lua :

1. Opera Somnia, a lui Serban Foarta (pentru ca "circul este locul geometric a toti gura-casca egal departati de hazlia-mi masca" si pentru ca "eppur si muove, domnule jongler…")

 

2. Commentarius Perpetuus, un dialog intre Mircea Ivanescu si Rodica Braga (pentru ca "in piatra nici nu trebuie sa te inchizi – ce sint / cuvintele, decit pietre sparte – si in unele te ascunzi, / pe altele le ciobesti intr-o parte, sa se vada ca esti tu inauntru" si pentru ca "doar singuratatea si tacerea il insotesc pe cel invatat cu spaima [...] si daca un singur sunet / se opinteste sa prinda viata, tacerea vibreaza /  ca o lama de cutit si nu va ezita sa te taie in doua, / dind partea cea mai buna asupritorilor de ocazie")

 

3. Poemele de amor ale lui Cartarescu, pentru ca el a fost primul, iar eu nu uit niciodata sa spun multumesc. ("- madam, domnisoara, dumneavoastra si tu, / voules-vous? / VOULES-VOUS?" si "Pentru artist, femeia nu-i femeie / ci mai curand ea seamana-a barbat / caci harul lui abia atunci scinteie / cind de-un suris se lasa fecundat.[...] Artistul e-a domnitei lui mireasa / si-n grele chinuri naste mintea sa; / desi din carnea lui a fost sa iasa, / poemul e asemeni si cu ea." )

 

4. Pentru ca "a venit toamna, e timpul ca indragostitii / sa stie numele iubitelor lor – / dupa cum frunzele cind soarele le bate / banuiesc ca au umbra!…" si pentru toate celelalte ca-uri, Nichita.

 

5. Nedreptatindu-i pe toti ceilalti, l-as lua pe Iulian Tanase, cu tot cu poezia lui, pentru ochi si pentru ca  "tot aşteptându-şi mamele plecate în oraş / (care nu se mai întorceau) / băieţii au devenit bărbaţi. / tot aşteptând să se îndrăgostească  / de băieţii deveniţi bărbaţi / fetele au devenit femei.  / tot aşteptând să fie fericite / fetele devenite femei  / (care plecaseră în oraş) / s-au transformat în amintiri / în ochii băieţilor deveniţi bărbaţi  / care încă le mai aşteaptă."

 

Iar daca asr fi sa aleg cinci carti de ne-poezie (desi e atata poezie in ele) si sa le pun numele unul sub altul sau unul deasupra altuia, tot de dragul jocului, as zice:

 

1. Ernesto Sabato – Despre eroi si morminte. Am citit-o pe la 17-18 ani si cred ca acela a fost momentul cand am devenit femeie – devenirea asta nu tine, nu, de aventuri "asternutice".

 

2. Truman Capote – Harfa de iarba – o carte care acum zace pe un raft, sfasiata intr-un moment de furie; a fost prima si ultima data cand am distrus o carte si ma intreb si acum ce oi fi distrus eu de fapt.

 

3. Micul print sau Citadela, pentru ca le-as putea citi intruna, de fiecare data ca prima data.

 

4. Gabriel Garcia Marquez – Un veac de singuratate,  pentru fluturi si pentru ca am avut voie in Macondo.

 

5. Stefan Agopian – Manualul intamplarilor, o carte care prima oara mi-a fost citita cu voce tare intr-o bucatarie cu un bec chior, cu mult fum de tigara. O carte care a declansat prietenia dintre Agopian si Nichita. Intr-un interviu, Agopian marturiseste: "dupa ce a citit primele doua povestiri a declarat ca sunt un geniu."

 

Si o carte pe care as lua-o oricum, oriunde este cartea pe care o pastrez, de ani de zile, nu in biblioteca, ci in pat, langa perna: Caminantele lui Paler, pentru ca aici pot spune si eu, ca si el, "nu regret decat greselile pe care nu le-am savirsit inca. Si le pot raspunde celor care mi-ar reprosa ca am vorbit prea mult despre mine, in loc sa vorbesc, ca in enciclopedii, despre Mexic: nu, n-ati priceput ca eu n-am fost in Mexic, ci intr-o tara cu acest nume." 

 

 

 

 

Predau legatura lui Lali, lui Anot, lui m2, lui Oaga, Aprilutzului  Cobrei, lui Umberto_stergatorul_de_cuvinte si… daca ma vrea cineva, bag imediat un later edit.