Bunul simt e old fashioned

Asa mi-am spus cand tiganul de la parter, intr-un acces de furie, a taiat vita de vie, singurul element de recuzita din fata balconului care ma ajuta sa ma mint frumos in legatura cu imprejurimile (nu si cu imprejurarile, pentru astea am alte unelte). “Eu am pus-o, eu o tai”, a strigat animalul, invartind toporisca deasupra capului. Cartile care te invata sa gandesti pozitiv recomanda sa-l invelesti in iubire pe cel care face rau, sa nu dai voie sentimentelor negative sa rabufneasca, dar de data asta chiar nu mi-a iesit. Nu i-am turnat apa oparita pe chelie, asa cum mi-a venit sa fac in primul moment, dar i-am urlat din tot sufletul un “BOULE PROST!!!”, ceea ce m-a transformat intr-un mahalagiu ordinar, dar m-a si racorit. Acum ascult Porcupine Tree din sase boxe, iar razbunarea se va desavarsi la doua noaptea, cand voi da cu aspiratorul, dupa care voi asculta niste Pink Floyd, cu sonorul la maxim. Albumul Ummagumma, desigur. Maine urmeaza Wagner, Amurgul zeilor.

L-am cam privit in

adica in

si

dar n-am avut voie sa fac decat fotografia asta:

pe urma puteam sa-mi cumpar un album gros cu multe, multe poze, dar am dat dovada de prgmtsm (şşş!) şşşi i saved the money for suşşşi.

una pe care am tinut-o minte pana azi, ce bine ca am gasit-o pe google, acum pot s-o uit:

(Doamne, acest blog tinde sa devina foarte, foarte colorat!)

cummplit (unmeil)

Fata, sa-ti zic. ) Chiar am niste nervi odiosi. De doua saptamani locuiesc intre schele, de doua saptamani niste omuleti negriciosi stau atarnati de balconul meu si pocnesc, vorbesc, rad, racaie, ragaie, discuta. Vecinul de deasupra supravegheaza lucrarile, el e pensionar, nu merge nicaieri in vara asta, poate doar putin la tara, dar si-a propus sa rezolve cu placarea si cu burlanele. Va costa acum 45 de milioane, mai dati 10 marti. Mai omule, dar eu mai am 100 de ani pana la pensie, acum am alte prioritati decat infrumusetarea blocului. Degeaba zic, el o tine pe-a lui: la toamna ar costa cu 15 milioane mai mult. Azi, cand am deschis geamul de la bucatarie, am dat nas in nas cu un tigan ranjitor cu mistrie. Sarumana, mormaie inainte sa apuc sa inchid. De dincolo de fereastra il aud cum se bucura gros: ha haa, ai vazut ce s-a speriat doamna? Din masina parcata la colt rasuna de doua zile aceeasi melodie cretina: da da da, na na nanana, da da da… ce kkt. Sub dus m-am pomenit recitand:
Tatal meu zideste case
Cocotat pe schele
Si cu fruntea lui ajunge
Pana sus la stele.

M-a sunat A., cica i-a iesit pozitiv testul de sarcina. Tiiiii, si tu faci bb. Pai… sunt cam derutata, inca nu stiu ce sa zic… Adica toate gagicele mele sunt gravide, deci la anul am sa ies la terasa numai cu baieti?? Adica voi flirta in loc sa barfesc?? Dar ma mai intreb o data: de ce se bucura numai femeile cand o alta femeie ramane insarcinata? Un Domn se incumeta, misogin, cum altfel: pen’ca e vorba de triumful subspeciei. Subspecia, intreb io, e aia care sta dedesubt in timpul reproducerii?
Luni incepe saptamana concertelor, fata, mi-ar fi placut sa vii si tu. Hai ca au plecat astia, mai bocanesc ei si maine. Mai devreme am zbughit-o afara, imi venea sa-i omor pe toti, dar cine imi mai urca inapoi vita de vie? Sta pravalita acum peste bolta de sarma, sper sa nu moara, da Doamne sa nu moara. I s-au uscat cateva frunze, dar ciorchinii au mai crescut. In locul ciorchinilor de struguri, fatada blocului e ornata cu ciorchini de tigani. Domnul T. imi aduce doi pumni de piersici din productia proprie: caisul e pe partea lui de bloc. Anca imi toarna niste Prigat de portocale intr-un pahar de plastic, vecina de la 3 e mandra de culoarea cea noua a cutiei in care locuim. Acum sa faca asa, un contur maro in jurul ferestrelor, am vazut la alte blocuri si da bine. Imi bag piciorul in fatada voastra, scrasnesc in soapta, apoi imi aprind o tigara. E racoare in fata blocului, probabil ca va ploua in maxim o ora. Doua brate cunoscute ma cuprind. Lasa, Umm, trece. As plange putin, ma, aici, in brate, dar n-am timp, trebuie sa plec, m-am programat la Diana.

Adorm din nou pe masa, in timp ce Diana povesteste cum a fost la inmormantarea tatalui ei. Ciup-ciup cu penseta, harshti, cu ceara, Diano, vocea asta a ta mangaie si leagana indiferent de ce cuvinte insirui, poti sa-mi povestesti despre toate tragediile din lume, eu sunt toata un mmmmm recunoscator.

Mi-e dor de tine, fata draga, mi-e dor sa chicotim nimicuri, e aproape un dor barbatesc. Cum era piesa aia? Si te caut in toate femeile pe care cateodata le-ntalnesc, si te vad in toate femeile pe care am impresia ca le iubesc… si intind capcane lexicale, dada, dar raspunsurile care vin nu se potrivesc perfect in puzzle, tot ramane cate un colt pe dinafara sau un semicerc incomplet. Daca ai fi fost aici, ai fi preluat cuvantul schela, i-ai fi adaugat o litera care ar fi inceput o poveste noua, am fi schela-lait de-a dreptul mirobolant, dupa care am fi iesit la un suc si am fi tacut doar asa, ca sa ne umplem ochii cu jucarii noi.

Vecinul de deasupra sugereaza sa renunt la vita de vie. El si-a inchis balconul cu termopan si si-a pus jaluzele, cica: pot sa stau si-n chiloti in balcon. Dar eu nu vreau sa stau in chiloti in balcon, domnule, de banii astia as sta in chiloti pe o plaja la Mediterana. Si chiar i-as da jos uneori, intr-un loc fara tigani atarnati la geamuri, jur!

Gata, ma duc sa-mi pun acumulatorul la incarcat, am de facut multe poze in zilele care urmeaza, paaaaa!

Probleme, Blogule?

De cand nu mai fumez in camera asta, eu si blogul meu avem oarece probleme de comunicare, e ca un inceput de criza conjugala. I-am zis ca n-ar fi rau sa luam o pauza, sa ne mai vedem si cu alte maini, cu alte ferestre, dar el nu si nu.
- Te uiti la mine, zice, iti fulgera cate o idee, imi deschizi draftul, ma starnesti, cum ar veni, apoi fugi sa fumezi in bucatarie sau pe balcon si ma lasi neterminat. Ce scrii tu acolo in minte, in palme, pe frunzele vitei de vie sau pe bobitele in formare? Parca era vorba ca n-avem secrete. Nici macar pe George nu mi l-ai povestit, din ce se compune George? Pff, poftim la ea, iar a intins-o la fumat.
- Ce zici? George se compune si din prietenul meu imaginar, parca n-ai sti.
- Hai lasa.
- Ce naiba, acum vrei si link? Uite, nesatulule, inca unul.
- Hehe, imi dai o ocupatie pentru inca o tigara?
- Kent white, nu te supara, e ceva aproape superfluumm.
- Super fuummuri, vrei sa spui.

Cam asa sunt incercarile de a ne reface relatia. Cand suntem in toane bune, ne uitam la poze din trecut, ne amintim ce frumos ne scriam, cum ne primeam musafirii cu zambetul pe buze, cum fugeam impreuna in lume, in lumi… Despre varsta inocentei, insa, in insemnarea viitoare sau la tigara urmatoare, who knows?

:)

Ce frumos vrem noi sa putem, cand scriem…

brb

…

Despre omul care greseste intruna: asa e el, trebuie inteles si acceptat ca atare.
Despre omul care greseste o data: ce ticalos!

Mortii ma-tii, pisicutza

Pai da.

(aceasta insemnare este DECAT pentru mine)

A venit vremea

http://ummma.wordpress.com

 

Multumesc oamenilor frumosi de aici, multumesc, Weblog. Ne vedem dincolo.

Poveste fara intriga dintr-o viata putin adevarata

Da, cred ca voi veni. Si cred ca stiu si cum voi proceda.

Fioros racoros
Consumat la joc frumos,
Fa ca oaia, fa ca_calu,
Iute da pe gat pocalu’.

Home again.
Dreaming of a new leaving. Move.
Ready for another trial – try it!

Rasuciri lascive in asternut. Voit provocatoare against an invisible touch. Adica si tocmai de-aia, si impotriva ei. A acestei atingeri niciodata faptuite, niciodata dorite.

As putea folosi nume.
Dar nu ar folosi a-nume(le)
Nimanui.

Ar putea fi o scorneala sau o amintire. Sau o scormoneala, la fel, inutila.

Ea si sanii ei si papucii si halatul. Se poarta asta in literatura contemporana. Se poarta aceste scene descheiate la slit, deschise, desfacute provocator ca doua picioare iesind dintr-un halat alb purtat pe rand de mai toti eroii unei carti,

de pilda

, cu o ingereasa, de pilda.

Greseala de a-ti imagina imaginarul in palma.
Ce ai de gand sa faci acum?
Cu mine vorbesc, nu as putea uri niciodata, nu as putea strange atata ura nici in pumnii astia, nici in ochi, nici in buze, nici in flori, nici in morminte – pffff!

Si ea si sanii ei grei si pentru ultima data zvarcolita dorinta si o posesiune scuta, ca un Noroc! dupa un Hapciu! prea mult amanat, pe folia de plastic intinsa langa usa, iar ea ii spune apoi ca va mirosi in casa trei luni a militar. El intoarce ceasurile, era 5 dimineata, ora la care M.C. se fataia prin fatza Circului de Stat sau pe langa Liceul Cantemir, gandindu-se cum se plimba mana lui pe burnusul Clementinei, si apoi pe Taras Sevcenco, aerul era plin de plutonieri, iar palaria verde statea teapana pe un cap tuns, Elena, da, Elena devenise de nerecunoscut in ultima vreme.

Sticla de vodca statea tot timpul langa pat, ea se uita pe sub piciorul lui indoit sa vada cat mai e ceasul, cat mai e pana la tren. Statu o vreme asa, negandindu-se la nimic, apoi se intinse dupa pachetul de tigari, isi aprinse una si o fuma repede. El trase un gat direct din sticla si se uita la ceas. Sanii ei tresareau usor, erau aproape egali, ce faci, intreba, bine, parul tau e mai decolorat de soare, zise, sau poate era doar un cantec la radio.

Tu nu vei crede atunci.

Atunci ea facu trei tumbe si se preschimba intr-o patura chinezeasca portocalie. Sa nu poti atunci, sa gafai atunci si sa intorci atunci inca acele ceasuri atunci. Sa uiti sa pui ghilimele, sa-i uiti pe prietenii tai, sa urli intr-o camera goala pe care n-o vei avea niciodata, sa zici de la tine si de la altii, sa visezi ca esti spanzurat de niste oameni rai si sa te trezesti infasurat in jurul gatului cu propriii tai pantaloni de pijama, sa visezi ca mori eroic, impuscat in burta de cei pe care ii urasti si sa te trezesti pe drumul spre buda, scancind patetic, grabit si inutil si injurand pantecaraia care ti-a intrerupt somnul cu inchipuiri. Sa visezi sanii ei, halatul ei si papucii ei si sa te trezesti cu mainile amortite pe o carte galbena, de pilda, dand cu greu pagina si cautand cu privirea un ceas rosu, pe care sa nu citesti nimic, ci doar sa te holbezi asa, in timp ce dorul de sanii ei aproape egali ar parasi usor, insesizabil, hoteste trupul tau hamesit, tanar.

In camera ta e acum doar un ceas, neintors de foarte multa vreme. In jur plutesc niste cuvinte repetate inconstient, ce faci, de pilda, ce faci – la infinit, n-are cine-ti raspunde, e vorba de mine aici sau poate e vorba de tine.

Armata e o zona a vietii imprejmuita cu legi si garduri. Unii au ghinionul sau privilegiul de a patrunde pentru o vreme sub cupola infricosatoare care imbie la chinuri existentiale, inevitabile usurari, revelatii si elucubratii, fermentari, alunecari, vis nocturn si reverie.

Luca imi povestea cum era iarna si statea pe un camp de instructie, intins in zapada, uitandu-se la un cer faramitat care-i picura pe buze si-i intra in ochi. Se gandea la mine, mintea el asa, n-ar mai fi fost nevoie. Treaca.

Ea, singura, departe, isi mangaia sanii aproape egali si se concentra asupra propriilor senzatii. Seize the day, carpe diem, a incercat de multe ori sa tina minte clipa. Dar clipa i-a alunecat printre degete de fiecare data, printre tresariri, si s-a scurs in asternut.

Uneori ma mai balbai la un telefon, iar el intreaba ce s-a intamplat. A, nu, nimic, zic.
Alba, leganatoare euforie. Multiplicate euforii

Azi-noapte

… am visat ca eram o masca. Ah, ce mincinoasa pot fi, n-am visat nimic, am adormit pe fuga, in trei ore am parcurs tot somnul. Cand a sunat ceasul, l-am urat vreo cincisprezece minute, dar daca asta e el, un ceas si nimic mai mult, de ce sa-l urasc? Doar eu singura l-am cumparat din magazinul ala mare. Mi-a placut, avea rotunjimi fine si lucioase, m-a fascinat rosul aprins de pe margini.

Dar eram o masca, jur, numai ca mai incolo putin de vis.

Iar aceasta este, bineinteles, o parabola.

Cum poti sa urasti un ceas pret de un sfert din el insusi?

scorbura

Intotdeauna mi-am ascuns lucrusoare in scorburi. Pentru ca imi plac secretele. Dupa o vreme se intampla sa-mi descopar cate una si ma minunez de cum era, de cum eram.

Desigur, altceva voiam sa scriu aici, era o insemnare lunga, va ramane si ea intr-o scorbura, nescrisa.

E o libertate frumoasa blogul asta, oricum. Scorburosul!

test

ceasul cu peruca se destrama,

0:0

femeilor le e frica, ingrozitor de frica de singuratate. iar barbatilor de neputinta. si uite-asa, tot unul pe langa altul. hai sus copacel!

→ 12 Comentarii

Posted in insule, Uncategorized