poem culinar: cum se prepara lasagna

ştii să faci lasagna? te întreabă galeş şi clipitor. mai întâi
dai din cap că nu, dar pe urmă te gândeşti că
ai putea încerca, la urma urmei, dacă nu-ţi iese, îi dai alt nume.
pasul doi e căutarea ingredientelor pe internet, eşti la serviciu
şi ştii că, dacă nu le cumperi azi, mâine n-o să mai ai
chef, elan, bunăvoinţă. n-ai gătit niciodată mâncarea asta, ai gustat cândva,
la un revelion, dar nu ţi-a plăcut. întrebi în jur: tu ştii să faci lasagna?
nunununu, strigă glasuri de copii. până la urmă afli că e un fel de musaca,
dar n-ai băga vreo mână în foc. computerul îţi arată 4-500
grame de carne de vită, 16 foi de lasagna, busuioc, sare, piper, ouă,
mozzarela, parmezan, lapte, ulei, oregano, unt, te duci în kaufland,
e cel mai aproape. pui în coş
tot ce ai pe listă, apoi tot felul de cutiuţe pe care
le bănuieşti că vor atinge vârsta expirării într- unul din dulapurile tale,
aşa faci mereu. asta pentru că printre rafturi
îţi vin tot felul de idei de mâncăruri sănătoase şi tot felul de pofte
nesănătoase. ştii din start că nu le vei folosi
şi totuşi le cumperi. la fel e cu ceaiurile şi remediile naturiste:
te simţi brusc mult mai bine după ce le plăteşti,
nu mai e nevoie să le şi bei ori înghiţi. ajungi acasă, umpli holul
cu sacoşe, cotrobăi, extragi ingredientele pentru lasagna şi
deschizi computerul. citeşti două mailuri, răspunzi la un comentariu pe blog,
pe urmă cauţi reţeta de lasagna pe care ai citit-o la seviciu.
n-o mai găseşti.
dai peste alta, nu pomeneşte nimic de ouă şi mozzarela, dar spune că
e OBLIGATORIU să pui nucşoară. shit.
încerci nu marea cu degetul, ci raftul cu pliculeţe virgine. o, da!
iată unul cu nucşoară, l-ai cumpărat cândva dintr-o nesăbuinţă pofticioasă,
l-ai lăsat acolo, îl foloseşti acum, ce bine.
dar stai, foile astea trebuie fierte sau nu? blogurile de gospodine
nu te ajută deloc, îl suni pe Eugen, cel mai gurmand dintre muzicanţi.
cred că se fierb, zice, dar dacă nu iese bun, să ştii că poţi
să comanzi la mine la restaurant, am un bucătar nou, italian.
următorul sunat e cornel, cel mai mâncăcios dintre dj, ăăăă, nu se fierb,
îţi spune cornel, se ţin în lapte fierbinte să se înmoaie.
te hotărăşti să le fierbi totuşi două minute în lapte, dar nu acum, mai târziu.
tai două cepe, le pui la călit cu sare, piper, vegeta, apoi adaugi morcovul ras. între timp coci un ardei grăsun pe care îl mărunţeşti şi-l arunci în tigaie. amesteci carnea de vită cu alte mirodenii: nucşoară, busuioc, piper, boia, sare, ţelină. torni compoziţia peste ceapa şi morcovul din tigaie, iar când carnea îşi schimbă culoarea, pui suc de roşii şi sos de-ăla bun, de care ţi-a făcut ioana.
aşa…
focul e micuţel, tigaia acoperită, în cele 30 de minute ai timp să pregăteşti un sos bechamel din
unt, lapte, făină, smântâna, oregano, sare şi ulei de măsline. în alt vas,
spargi două ouă şi le amesteci cu mozzarela, parmezan ras, lapte şi un strop de ulei.
acum e timpul să fierbi foile de lasagna, le fierbi aşa, în lapte cu puţină sare şi puţin ulei,
câte două-trei, să nu se lipească.
nu mai e mult, ce-a fost greu a trecut.
cauţi cel mai încăpător vas iena şi-l mânjeşti cu unt, apoi cu puţin bechamel.
aşezi primul strat de foi aşa încât să se suprapună la capete, pe urmă pui un strat de carne, un strat de bechamel, un strat de ou cu mozzarela şi parmezan şi tot aşa până umpli vasul.
ultimul strat e de foi, aşa vezi în toate fotografiile de pe net, dar dacă rămân tari?
că doar nu le-ai fiert decât două minute. rişti şi le stropeşti cu puţin lapte şi unt,
razi parmezan deasupra, acoperi vasul cu folie de aluminiu şi îl bagi în cuptorul preîncălzit.
îţi pui un film, poliţist, adjectiv, îl opreşti după 40 de minute,
indepartezi folia de aluminiu de pe lasagna şi o mai laşi în cuptor 25-30 de minute.
dragoş bucur rămâne ţintuit pe ecranul monitorului, cu un picior în aer.
poliţist balerin.
mâncarea îngrăşătoare e gata, bucătăria e plină de arome şi vase de spălat.
amâni partea urâtă a vieţii tale de femeie şi te refaci cu un spider solitaire.
sau două.
pe urmă, pentru că după toată muncuşoara asta ţi s-a făcut foame, răstorni o pungă cu salată iceberg într-un bol, pui sare, lămâie, ulei de orez, câteva cubuleţe de mozzarela
şi îl descatusezi pe dragoş bucur, are un caz de rezolvat.

Later poza:

Lasagna

23 responses to “poem culinar: cum se prepara lasagna

  1. Fara pozne ? Asa ceva nu se face…. deja plange tastatura cat am salivat pe ea.

  2. lasagna asta pare o chestie complexa. eu vin la spalat de vase, aici sunt calificata.

  3. Darael, pentru tine am chemat la sedinta foto ultima bucata. Voila!

    Exq, e complexa, dar nu se compara cu spalatul vaselor. Jur ca as face lasagna zilnic daca n-ar fi treaba murdara de dupa.

  4. Iata si o reteta alternativa: se merge la Penny si se cumpara lasagna care se introduce cu tot cu ambalaj in cuptorul preincalzit….(si ) de asta eu nu am blog…:)

  5. La cheremul poftelor, da, da:)

  6. Dr. Queen, inseamna ca pe monitorul tau Dragos Bucur nu ramane niciodata in cumpana.

    Nuclear, cuvantul asta, “cherem”, mi-a sunat intotdeauna foarte dulce-mancacios. Probabil din cauza etimologiei, au inventat turcii astia niste dulciuri…

  7. …Ca sa indulceasca eforturile aventurii din bucatarie, o sarailie , o baclava, o miericica si miericealaaaa..Da’ tu erai cu Italia can’ defilai cu Firu De Nucsoarrra!

  8. Spre LASAGNA, ce tsinut cald:)

  9. Ce mov cu coarne sunt la Tine, Umm!

  10. Nu-s coarne, maa, sunt manutze cu clestisori. Dar esti cam mov, da, un mov ciclop cu antene.

    Da, da, Lasagna e un tinut carnal si infoiat. Iar noi, niste transculinarieri.

  11. Congrats pentru reusita, dar mai ales pentru ca nu ti-ai pierdut elanul. Eu renuntam demult in locul tau

    :*

  12. Nu mi-am pierdut Elanul, l-am imblanzit. Weekendul asta il scot la pascut lasagna vegetala.

  13. super :) fgustos, frumos mirositor, brava, ai scos la iveala si gospodina
    si eu am facut duminica, am primit sugestia subtil de tot, si cu intrebarile de rigoare de ex “dar nu crezi ca iti ia totusi prea mult timp?” sau, “daca nu ti-e greu…”
    am preparat si a fost delicioasa :)

  14. Lasagna e o saga cu multe layere, e buna de (s)pus in zile friguroase. Firul narativ e cel de nucsoara, s-a prins Nuclearrrul.

  15. :) vreau si eu!

  16. Cred ca si eu (mai) vreau.
    Salutam lumea noua si totodata veche! :)

  17. eu te stiu de pe weblog… acum am vazut ca mai existi. uitasem de tine (spre rusinea mea :) )
    sa nu zici ca si tu iti amintesti de mine?!

  18. Eheeei, weblogul e din alta viata. :) Dar da, de acolo te stiu si eu. Sper ca imi amintesc bine, era un joculet, culmea, cu subiect culinar, pe blogul Kolonelului. Acolo ni s-au intersectat destinele virtuale, la placinte (si lasagna), inainte! :))

  19. draga umm, ai mare dreptate. in lasagna, sa stii, poti sa pui cam ce vrei tu. chiar si fara reteta de pe net iese mereu pacatos de ustoasa.
    in rest cu foile sa stii ca daca faci sosurile mai lichide poti sa nu le mai scalzi inainte.
    promit sa incerc si eu reteta ta :)

  20. ma impresionezi! :))))))))))

  21. Lollitta, pe tine trebuia sa te intreb prima!
    Am facut si fara carne, doar cu legume si lactate, si a iesit si mai buna.

    Ellaida, pai?

  22. asa mi-a iesit si mie, ca-n poza. a fost dementiala. dar n-am pus nucsoara. am pus patrunjel :)

  23. :) patrunjelul e aliment esential, cica.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s