Expertii in energii vorbesc despre programare psiholingvistica, mi-am amintit de asta cand tocmai imi ziceam ca in vara (pauza de tigara! asa fac mereu cand incep sa scriu ceva aici, de aceea am sute de drafturi cu titluri deasupra 
-ului ori cu vorbe parasite la jumatate, vorbe care mai apoi, cand le gasesc, pot continua altfel, cuprinzand doua varste intr-o singura rostire) care vine in curand nu voi avea prea multe ocazii sa ma izbesc de umeri straini imbracati in tricouri, umeri care se continua cu brate fluturate, cu incheieturi cu bratari, la capat cu degete care mangaie ori zgarie aerul in care se varsa note muzicale. Nu voi merge la concerte, adica, vai, ce fraza lunga! Timpul meu odinioara liber si haihui va fi al altcuiva, gandurile pline cu nimicuri lenese vor fi atintite catre puncte care trebuie apucate strans, vocea mea de vara va fi conducator prin labirinturi: hai! Va fi bine pana la urma, apoi voi avea prea mult timp o vreme. Timp sa imi fie dor. Pe urma voi trage frrrana de mana, voi cobori din balon si voi incepe din nou sa alerg cu picioarele mele. Ei, dar pana atunci mai e mult, o vara intreaga si un pic de toamna. Deci nu NU, poate voi primi o invoire, un bonus, o bucurie mica in care sa-mi inghesui ametelile, decibelii, umerii straini in tricou de concert de care umerii astia ai mei sa se loveasca usor, fara clinchet, un “noroc!” discret si complice.
De vara trecuta (nu m-am putut impotrivi ispitei de a apasa pe buton):
8 raspunsuri Până acum ↓
Darael // mai 19, 2009 la 10:33 pm |
Chiar si asa, cine te opreste sa nu visezi ? Macar seara inainte de culcare, gandeste-te ca faci ceea ce ti-ar place sa faci, iar apoi, noaptea, ai sa traiesti bucuria cu pricina macar in vis daca nu altfel.
Uf, cred ca fraza mea e mai lunga decat fraza ta
did // mai 19, 2009 la 11:33 pm |
eu de-o viata nu merg la concerte, asa ca… ce mi-e o vara si-o toamna.
copilul ala din poza o sa aiba un blog frumos cand va creste mare.
Pinocchio // mai 19, 2009 la 11:38 pm |
Hmmmm:
Nu sint un insider si am foarte tare senzatia ca ceva imi scapa. Pink Floyd nu este, e altceva.
Tare as vrea sa stiu cum arata umeri straini in tricou de concert. (Lati, fara indoiala. Oooh.)
nuclearrr // mai 20, 2009 la 8:18 am |
Cata vara de dat altora! Mai trebuie si asta…Cu dintii stransi muzical, asa merge? Habar n-am ce va fi, nelinistile nu sunt lasate sa vina, faca-se Voia Hazardului, ca el e mai intelept decat toate socotelile noastre. Mummuzicalo!:)
umma // mai 20, 2009 la 8:49 pm |
Adica sa visez concerte, Dara? Dar eu vreau sa pipai si sa urlu: este! Sau, vorba Andriesului,
cînd vin înapoi toată lumea vrea poze
fără trofee nu poţi fi erou …
eu ascund tot şi spun iar o minciună :
n-am luat nimic, mă duc mîine din nou.
Did, eu am nevoie de concerte, intru in sevraj daca nu fur de cateva ori pe an energii din umeri cu tricouri.
Pinocchio, daca nu e Pink Floyd (si nici Coldplay sau U2 – stiu eu pe altii mai norocosi care au deja bilete), m-as multumi si cu The Killers intr-o zi de Bestfest.
Umerii… cine sta sa-i masoare? Mi-e bine acolo, amestecata intre straini.
Nuc Le Arrr, faca-se, dar tare as zambi de cateva ori din gene la musiu Hazard asta, poate se indupleca. Oare pot sa fiu convingatoare si cu dintii stransi?
evergreenstory // mai 21, 2009 la 12:18 pm |
păi şi? pune tricoul ăla şi pregăteşte umerii… trebuie să ajungi măcar la unul.
umma // mai 21, 2009 la 5:02 pm |
Asa zic si eu. Concert terapeutic.
evergreenstory // mai 24, 2009 la 11:04 am |