ummagumma

← →

Poezie

aprilie 4, 2009 · 23 Comentarii

Cosul pieptului

Momentan cosul dumneavoastra este gol.
Pentru a adauga produse in cos,
va rugam sa folositi butonul
Comanda.

Categorii: Bucati
Tagged: ,

23 raspunsuri Până acum ↓

  • d // aprilie 4, 2009 la 12:31 pm | Răspunde

    al meu sigur nu e gol
    simt asa ca un fel de presiune

  • umma // aprilie 4, 2009 la 2:03 pm | Răspunde

    :)

  • jane // aprilie 4, 2009 la 2:32 pm | Răspunde

    nici al meu nu e gol si as folosi butonul de anulare a comenzii, ca s-a facut in lipsa mea; stii cumva pe unde e butonul ala?

  • umma // aprilie 4, 2009 la 2:51 pm | Răspunde

    eheeeei, butonul UNDO! ala e THE BUTTON, il caut si eu. intre timp fac alte minunate eror… aaa, cumparaturi!

  • Silvia Caloianu // aprilie 4, 2009 la 7:55 pm | Răspunde

    cate inimi am voiesa comand? :D

  • sertarul cu fluturi » Blog Archive » smth stupid like… // aprilie 4, 2009 la 8:48 pm | Răspunde

    [...] dimineaţă umma a scris o poezie. cum am citit-o, cum mi-a venit şi mie una mică în [...]

  • umma // aprilie 4, 2009 la 9:08 pm | Răspunde

    Stimata clienta,

    Ne onoreaza interesul dumneavoastra fata de produsele din magazinul nostru. Desigur, ar fi in avantajul nostru sa va incurajam sa achizitionati cat mai multe inimi, mai ales intrucat este vorba despre produse unicat. Dar echipa noastra manageriala poseda un dezvoltat simt al moralitatii, asadar ne simtim datori sa va avertizam ca producatorul e uneori pus pe sotii, fiind astfel posibil ca in cel mai stralucitor ambalaj “inimos” sa descoperiti un bolovan, dupa cum exista o probabilitate ridicata ca intr-o cutie urata de carton gri, de la care nu aveti asteptari, sa descoperiti o inima generoasa si rabdatoare. Daca sunteti dispusa de a va asumati riscul, stimata Silvia Caloianu, va invitam la cumparaturi. Avem di tati! Hihi!

  • asel // aprilie 5, 2009 la 12:04 am | Răspunde

    Al meu nu este gol dar stiu ca unele fiinte isi aprovizioneaza camara cu rezerve, printre care si, cica, oamenii… Asa ca mai vreau cateva inimi da’ ale altora nu se poate? :) ))

  • cobra_regala // aprilie 5, 2009 la 8:40 am | Răspunde

    Pai sînt două butoane. Pe care din ele trebuie apăsat – pe cel din stînga ori pe cel din dreapta?

  • umma // aprilie 5, 2009 la 9:45 am | Răspunde

    Asel, eu am primit, dupa cum spuneam in alta insemnare, o multime de organe-martisor, iar unele chiar seamana izbitor cu niste inimi. Doar ca-s din plastic, sticla sau tinichea, asa ca nu cred ca vrei tu inimile mele. : ))

    In cosul pieptului, insa, nu au loc doar inimi, ci si noduri si alte apasari. Iar inghititul in sec nu e neaparat ceva rau, poate insemna ca nu e niciun blocaj acolo.
    Problema este ca oamenii iubesc blocajele si, daca nu vin de la sine, le provoaca. :)

    Cobru’, pai sunt, evident, doua variante:
    1) sa fii drept ca sa ai acces in in apartamentul cu patru camere din stanga
    2) apesi direct pe butonul dorit, mizand pe faptul ca nu stie dreapta ce face stanga (si viceversa).

  • asel // aprilie 5, 2009 la 12:27 pm | Răspunde

    Ah, nu pe ale tale le vreau, bineinteles. Vreau si io inimi adevarate de oameni taman in scopuri profilactice. Daca se produce vreun blocaj, alta inima sa preia indeletnicirile legate de fluidizarea traficului… De preferat inima lui cutare sau a lui cutare ca la mine e loc mult de perpelit si nu vreau sa sufere chiar asa, oricine. Mamaa, ce monstru sunt… :) ))

  • umma // aprilie 5, 2009 la 1:54 pm | Răspunde

    Nu (mai) esti monstru, ca acum ti-ai pus avatar de om. :D Deci iata cum facem: eu ma duc in continuare la sala, urc muschii pan’ la cer, ii provoc pe baieti la skandemberg, ii inving, apoi vii tu si le furi inimile. Dar nu ti le bagi pe toate in cos, mai lasi si la magazin, sa facem si noi profit.

  • asel // aprilie 5, 2009 la 5:24 pm | Răspunde

    Oama, maa… De acord, cu o singura modificare. Io nu fur inimi (nu sunt chiar atat de disperata :D ), io le castig in mod cinstit. Mai greu dupa aceea sa le pun pret, unele sunt chiar nepretuite… :) ))

  • Silvia Caloianu // aprilie 5, 2009 la 10:59 pm | Răspunde

    rusii spun ca cine nu risca, nu bea sampanie! risc, asadar! :)

  • umma // aprilie 5, 2009 la 11:31 pm | Răspunde

    Eiii, Asel, cum ar fi sa le spui cinstit: nu pun niciun pret pe inima ta? :D

    Silvia, iata ce numesc eu un client hotarat! :)

  • asel // aprilie 5, 2009 la 11:47 pm | Răspunde

    M-ai convins. Suna naspa. Le pun etichete cu preturi pe inimi ca sa nu se simta lezati in orgoliu. Ma orientez cam cat valoareaza fiecare. Asa e bine? :) ))

  • Silvia Caloianu // aprilie 6, 2009 la 11:06 am | Răspunde

    ce client hazardat pot fi :)
    inimile ar trebui sa fie recipientele binelui, frumosului, dragostei… sublimului, adica a daruirii, pana la urma… si, de aceea, cu o mana iau, cu alta – dau / redau :)

  • Silvia Caloianu // aprilie 6, 2009 la 11:08 am | Răspunde

    erata: “ale daruirii” (nu “a”) :)

  • umma // aprilie 7, 2009 la 10:05 am | Răspunde

    Codurile de bare trebuie desenate cu creionul, ca sa se poata adauga sau sterge liniute. Ca suntem oameni si ne putem razgandi. Sau femeile nu-s oameni? : ))

    Inimile ar trebui… oamenii ar trebui… doar ca uneori ni se uraste cu binele ori sublimul, cand sunt, asa ca inghesuim in bietul nostru cosulet si tot felul de alte “obiecte”: ranchiuna, sporturi extreme, vietile altora, cutite, ambitii desarte, sange nevinovatu, vorbe goale, invidie, tutun, etc. Dar ma intreb daca oamenii fac asta dupa pofta… INIMII sau dupa cum ii taie CAPUL. Hehe, balansul intre ratiune si sentiment, ce “dilema veche”! :)

  • Silvia Caloianu // aprilie 7, 2009 la 10:27 am | Răspunde

    vama veche :D

  • umma // aprilie 7, 2009 la 10:33 am | Răspunde

    Si vama, da, cu intelesul de plata. :)

  • shalimar // mai 22, 2009 la 1:56 pm | Răspunde

    splendid!

  • umma // mai 22, 2009 la 5:49 pm | Răspunde

    :) (dar nu ma lasa wordpress-ul, zice ca duplicate comment, de parca ar fi gresit sa zambim de doua ori)

Scrieti un comentariu