Ti-a fost rau in timpul eclipsei? m-a intrebat C. Chipurile ar fi spus Urania ca leii vor fi afectati. In seara aceea ma dusesem sa trec la Olt, cu al meu, cu al meu, cu al meu…
Am mers asa, prin intunericul moale, pana la izvor, nevazand, doar pasind, uneori e bine sa lasi sa se intample. Luna se imputina, am adormit inainte sa dispara.
Nu, nu mi-a fost rau, mi-a fost doar sete.
Acum cateva nopti ma duceam sau ma intorceam, nu mai stiu, si am vazut o jumatate perfecta de luna. M-am gandit ca eu n-am reusit vreodata sa tai pepenele atat de egal.
Marea pe timp de iarna e din cele pe care eu nu, niciodata eu nu. In iarna asta cred ca voi merge s-o vad, desi mi-e teama ca nu voi simti nimic. Sunt un vanator de senzatii, te-am prevenit. Am din ce in ce mai putine resurse pentru plictis armonios, vin gandurile rele si ma prind in clesti. Ridica-te si umbla, Lady Lazarus.
Pe 10 septembrie, dupa muah-uri si cafele cu oameni mai bronzati si mai odihniti decat ii stiam, am fredonat catre particule si gauri negre: nu, nu, nu, sfarsitul nu-i aici. Si totusi sfarsitul a fost aici, intr-un alt 10 septembrie.
O cautare cu care s-a ajuns (si) la mine: ceai tigari carti citesc seara luna plaja nu exista coincidente blogspot
Am gugalit si eu si chiar ca nu exista coincidente. Doar chemari, dada, mereu am crezut asta.
Deci tot o chemare sa fie si faptul ca de cateva zile tot scap lucruri care incep cu s? Struguri, sandale, scobitori, Calciu Sssandoz chiar… cred ca ma pomeneste Sylvia Plath.
Ieri s-a prapadit si Rick Wright, m-am uitat in gol mai bine de doua ore. N-o sa mai fie niciodata un concert Pink Floyd, n-o sa mai fie niciodata…
10 raspunsuri Până acum ↓
did // septembrie 16, 2008 la 10:12 pm |
n-o sa mai.
perpetuumm // septembrie 17, 2008 la 3:34 pm |
verbiaj // septembrie 19, 2008 la 8:55 pm |
concerte pink vor mai fi. exista mereu casete audio originale pe care ni le-am cumparat
perpetuumm // septembrie 20, 2008 la 3:43 pm |
Pink, dar nu Pink Floyd.
Avem casete, cd-uri, dvd-uri, dar emotia dintr-o sala de concerte e altceva, nu se comercializeaza, nu se poate repeta. Sunt mandra ca l-am vazut macar pe Waters live, daca n-am putut sa vad toata trupa. De fapt, nu doar l-am vazut, nu doar l-am auzit, ci l-am simtit cu toate cele cinci simturi amestecate, iar dupa ce m-am intors de la Praga a trebuit sa citesc pe net cronicile altora ca sa pot sa raspund la intrebari “usoare” de genul “cate piese a cantat, de pe ce albume, cat a durat concertul” samd. Stiam doar ca a fost concertul vietii mele. Cu toate astea regret enorm ca n-am putut sa fiu la Londra la Live 8, in 2005, sa vad cu ochii mei, sa aud cu urechile mele o piesa Pink Floyd, cantata live. Am vazut la tv, dar n-a fost acelasi lucru, sunt sigura ca daca as fi fost in multimea din fata scenei, jumatatea aia de ora in care Pink Floydul s-a reunit dupa multi ani ar fi fost (ea si numai ea) concertul vietii mele.
verbiaj // septembrie 20, 2008 la 7:26 pm |
ba eu cred ca din respect si in semn de recunostinta, pink floydul va face o scamatorie sau poate o minune si va canta din nou. si poate ca nu noi vom fi acolo, pe stadion, dar vor fi altii ca sa povesteasca.
perpetuumm // septembrie 21, 2008 la 5:08 pm |
Daca se intampla minunea sa cante din nou Pink Floyd, chiar asa, in varianta de trei, e musai sa facem si noi o scamatorie, sa apasam butonul engage si sa ne teleportam la locul faptei.
Parca ar fi jocul cu 10 negri mititei, doar ca ei nu-s negri, ci pink.
Doi au cam murit din ei / Si-au ramas doar trei…
so… eu incep deja sa caut butonul ala, pana nu ne mor toti idolii.
bebita // septembrie 22, 2008 la 8:32 pm |
Cu 10 luni in urma pasii ma purtau pe strazile anticariatelor din Anvers. Dintr-un astfel de magazin am cumparat mai multe cd-uri si discuri cu Queen si Pink Floyd. In timpul scurs de atunci le-am ascultat pe toate mai putin unul. Chiar daca l-am luat cu mine peste tot, din Toronto pana in Dubai,cd-ul asta ramanea neascultat. Oricum cunosc toate melodiile care sunt pe cd dar imi lasam prajitura mereu pentru mai tarziu.
Acum stiu ”Melbourne”-original soundboard recording-limited edition 19th february 1988 nu-l voi deschide niciodata ”emotia concertului nu se poate comercializa”.
perpetuumm // septembrie 24, 2008 la 7:49 am |
Comandante, what a surprise!
Inteleg ce spui; in plus, valoarea ciresei de pe tort consta tocmai in neharpairea ei.
Am un prieten care iubeste si el Pink Floydul, albumul lui preferat e Wish You Were Here, dar il asculta o data pe an, atat, ca sa nu riste sa se sature vreodata.
bebita // septembrie 24, 2008 la 8:57 am |
De ce surprise?
Eu am tras cu ochiul caprui la scisoarea catre George, ti-am vazut pisicii, am hoinarit ca odinioara prin Londra, am injurat tiganul. Daca nu scriu (si nu m-am lasat de fumat)nu inseamna ca nu te citesc.
perpetuumm // septembrie 24, 2008 la 4:20 pm |
Da? Pai ma bucur sa te stiu prin preajma.
Back to concerte: ma gandeam azi ca n-am mai ascultat jazz de un secol, ca de fapt niciodata n-am putut sa ascult jazz inregistrat, ci doar live. Cand sunt in sala simt fiorul, bucuria, emotia, dar cand pun cd-ul, nu simt nimic.