Venisem repede în blogul ăsta al meu în 3m cu gând să mă apuc de scris. Dar wordpressul e greoi astăzi, iar asta, pe lângă netul cel nărăvaş, care îmi dă când mi-e lumea mai dragă pagecannotbedisplayed-uri şi îmi omoară offline-urile, mi-a pus piedică gândului, avântului. Aşa sunt eu, când îmi vine chef de ceva, trebuie să fac ceva-ul în momentul ăla, e un fel de acum ori niciodată. Voiam să scriu despre poeziile care mi-au plăcut cel mai mult prin cărţi. Pe urmă despre poeziile din caietele mele. M-aş fi străduit să folosesc şi diacritice, deci era ditamai elanul. Renul. S-a dus. Rămân doar cele patru rânduri de care mi-am adus aminte în blogul lui Flinstone. Sunt de acum 999 de ani, am exagerat când am spus 1000.
Caiet cu linii, albăstriu şi nou,
Refuzul gri al spartului de ou
De a mai coace geamătul gălbui
În tristul, rozul, blestematul pui.
Culorile se amestecă din nou. Şi seara.
-Te doare, mă?
-Mă doare. Mă doare-n c…ap.
4 raspunsuri Până acum ↓
ing // aprilie 3, 2008 la 10:45 pm |
Trebuie neaparat sa iti caut un videoclip, sper sa il gasesc, cu un catelus budhist care ajuns la polul nord isi echilibreaza energiile : oooohhhmmmm, ingana el:)) si eu tot uuhhhmmmmm percepeam
) Se potriveste cu ultimele tale insemnari 
Uuuuhhmmmmmmm!!!!!
perpetuumm // aprilie 4, 2008 la 7:59 am |
Uhummm.
Dar mai bine un videoclip care sa ma invete ca somnul e bun. Cu garantii ca animalele care apar in decor nu au fost chinuite pentru a incapea in cadru. cUmm sa dormi in Patul lui Procust?
ing // aprilie 6, 2008 la 4:34 pm |
Hai ca l-am gasit, dar l-am pus la mine in blog ( nu am gasit alta rima
)
perpetuumm // aprilie 6, 2008 la 4:42 pm |
Hai ca l-am gasit, ma rog,
Dar l-am pus la mine-n blog.
N-ai suflet de poet, vezi?
)