James Joyce catre Nora Barnacle Joyce
13 decembrie 1909
Acum crezi in dragostea mea, iubito? Ah, crede, Nora! Oricine m-a vazut vreodata a putut citi asta in ochii mei, cand vorbeam de tine. Cum spunea mama ta: “Mi se aprind in obraz ca niste lumanari.”
Timpul va zbura acum, draga mea, pana ce bratele tale iubitoare si afectuoase ma vor cuprinde. Nu te voi mai parasi niciodata. Nu-ti doresc numai trupul (precum stii), ci vreau si tovarasia ta. Draga mea, ma gandesc ca in comparatie cu splendida si generoasa ta iubire pentru mine, dragostea mea pentru tine e foarte saraca si putina. Dar este tot ce-ti pot oferi, draga mea iubita. Ia-o, dragostea mea, salveaza-ma si apara-ma. Sunt copilul tau si trebuie sa fii severa cu mine, micuta mea mama. Pedepseste-ma cat de tare vrei. Voi fi incantat sa simt trupul meu palpitand sub mana ta. Intelegi ce vreau, draga Nora? As vrea sa ma palmuiesti sau chiar sa ma biciuiesti. Nu in joaca, draga, ci in serios si pe pielea goala. as vrea sa fii puternica, puternica, draga, si sa ai sani mari, plini si mandri si coapse mari si puternice. as dori sa ma biciuiesti, Nora, iubirea mea!… Iarta-ma, draga, daca e o prostie. Am inceput scrisoarea aceasta atat de linistit, totusi trebuie sa o termin in felul meu nebunesc.
…………………………………………………………….
Timpul va zbura acum, draga mea, pana ce bratele tale iubitoare si afectuoase ma vor cuprinde. Nu te voi mai parasi niciodata. Nu-ti doresc numai trupul (precum stii), ci vreau si tovarasia ta. Draga mea, ma gandesc ca in comparatie cu splendida si generoasa ta iubire pentru mine, dragostea mea pentru tine e foarte saraca si putina. Dar este tot ce-ti pot oferi, draga mea iubita. Ia-o, dragostea mea, salveaza-ma si apara-ma. Sunt copilul tau si trebuie sa fii severa cu mine, micuta mea mama. Pedepseste-ma cat de tare vrei. Voi fi incantat sa simt trupul meu palpitand sub mana ta. Intelegi ce vreau, draga Nora? As vrea sa ma palmuiesti sau chiar sa ma biciuiesti. Nu in joaca, draga, ci in serios si pe pielea goala. as vrea sa fii puternica, puternica, draga, si sa ai sani mari, plini si mandri si coapse mari si puternice. as dori sa ma biciuiesti, Nora, iubirea mea!… Iarta-ma, draga, daca e o prostie. Am inceput scrisoarea aceasta atat de linistit, totusi trebuie sa o termin in felul meu nebunesc.
…………………………………………………………….
M.S., ai un P.S.
Globuletz, m-am ocupat cu cele sfinte, maica.
Anot, Anot…
cu bocancii merg doar la festivaluri, cand e vorba de vietile oamenilor, ma descalt.
Jurnalele lui Cartarescu sunt publicate, sunt in librarii, omul castiga bani din “viatza lui privata”. Corespondenta lui Joyce a fost tradusa de Radu Lupan si publicata in volum, in 1983, la editura Univers. E bun public, cum spuneam. La fel ca si ce scriem noi pe aici; In momentul in care le publicam, textele nu ne mai apartin, oricine e liber sa ne judece, sa ne inventeze biografii paralele, sa caute cauze si (d)efecte, sa se minuneze, sa se oripileze.
In corespondenta, uneori Joyce pare tampit. Si iar zic: ca noi toti, atunci cand suntem in pielea goala.
Si stai sa vezi o farama din corespondenta lui Kafka.
gosh! ce sa zic… mai intai am zis ca omul nu si-a incheiat socotelile cu copilaria, including his mother, apoi, a inceput cu hard stuff… si a continuat. …
acu ce sa zic. o las asha.
Nora era nevasta lui Joyce, nu mama
pai tokmai de asta am ramas ushor ingrozit.. ma rog, putzin maska, sa nu exagerez…
mai esti pe net? cu ce te okupi, in seara asta?
gosh, ce razna suna!
daca si le publica ei, de bunavoie, ok. Altfel nu stiu daca nu e un act care va provoca cel mult cateva barfe, fara alt sens. Ca doar mai discutaram noi ca uneori creatia pare sa nu-l reprezinte pe creator. Si atunci nu vreau sa stiu de slabiciunile si ciudateniile pe care ei insisi poate nu le-au vrut publicate.
Cine sa-l barfeasca pe Joyce?
) Daca i-am pus poza de-a dreapta blogului inseamna ca-l iubesc muuuult, nu? Dar uite ca a fost si el un om, nu numai un artist. I-am recitit corespondenta si m-a induiosat si de data asta. Era atat de neajutorat cateodata, atat de chinuit… E interesant sa-i pui creatorului viata si opera fata in fata. Oglinzi in care se oglindesc alte povesti, alte imagini, alte voci.
Cat despre decupajul din Cartarescu… na, citeste-l ca pe o poveste si apoi incearca sa raspunzi la intrebarea din titlu. Sau nu incerca, e tot aia.
Vaaai mie, ce duminica! Si cand te gandesti ca puteam sa fiu, superficiala si fericita, in Vama.
)
nu inseamna ca daca l-ai (ex)pus ca-l si iubesti. Viata si opera, e in regula. Dar micile slabiciuni si uratenii expuse nu fac altceva decat sa dea prilejul unor zerouri sa spuna ” ai vazut, ce mare scofala, decat asa, mai bine normali ca noi”. crezi ca acum, daca stiu acest amanunt am sa inteleg mai bine Ulysses ?
Lasa, tu, ca zerourile si normalii nu citesc blogul meu.
)
a dat cu biciul toata noaptea,aviz amatorilor
vezi ca s-au desecretizat si nu-s ce scrisori amoroase de-a lui Einstein. da ce relevanta au astea? conteaza sau e numai o tropaiala in bocanci prin viata lor privata?