Rebus cu hlizeli urbane

Am gasit un rebus sus, in Laptarie.

L-am ascuns sub carte, l-am bagat in plasa.

Daaar, dezamagire! Cand ajung acasa,

Vad ca nu pot pune pixul pe hartie.

Rebusul acesta – l-am luat degeaba,

Cum degeaba cauti leacuri in cuvinte.

Deja completata, ziua roz te minte

C-ai sa poti spre noapte sa-ti intinzi taraba.

Incerc cu piciorul, golurile-s pline.

Dau sa ridic capul, ma lovesc de masa.

Completatul rebus? Inapoi in plasa.

Si-n loc de careuri, ma rezolv pe mine.

 

Fetele mele

Cum canta ele de frumos si ma fac pe mine sa nu-mi para asa de rau ca ma doare capul. Une e Jewel si a scos in 2006 un album numit "Goodbye Alice In Wonderland" – cel mai elaborat, cel mai artistic si mai puternic dintre albumele ei de pana acum.

 

Goodbye Alice in Wonderland is the story of my life and is the most autobiographical album I have made since Pieces of You…By the end of the 13th song, if you have listened closely, you will have heard the story of the sirens song that seduced me, of a path I both followed and led, of bizarre twists and turns that opened my eyes, forcing me to find solutions so that discovering the truth would not lead to a loss of hope."

 

Cea de-a doua e scotianca Sandi Thom, artist neo-folk-rock. A implinit 25 de ani pe 11 august, e frumusica foc si e in playlistul meu in high rotation cu I Wish I Was a Punk Rocker (With Flowers in My Hair), single-ul ei de debut din 2005, care a aparut in 2006 pe LP-ul  Smile… It Confuses People. Si cata dreptate are!

 

Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
In ’77 and ’69 revolution was in the air
I was born too late into a world that doesn’t care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

When the head of state didn’t play guitar
Not everybody drove a car
When music really mattered and when radio was king
When accountants didn’t have control
And the media couldn’t buy your soul
And computers were still scary and we didn’t know everything

When pop stars still remained a myth
And ignorance could still be bliss
And when god saved the queen she turned a whiter shade of pale
My mom and dad were in their teens
And anarchy was still a dream
And the only way to stay in touch was a letter in the mail

When record shops were still on top
And vinyl was all that they stocked
And the super info highway was still drifting out in space
Kids were wearing hand me downs
And playing games meant kick arounds
And footballers still had long hair and dirt across their face

I was born too late into a world that doesn’t care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

Cea de-a treia e nebuna de Peaches, pe numele adevarat Merrill Nisker, o canadianca vulgara si controversata. Bineinteles ca ascult tot un album din 2006, Impeach My Bush. Chiar acum  imi canta un canticel care se cheama Two Guys for Every Girl. Pudibonzii sa nu asculte versurile!  

Am citit

Am citit in blog la luciat ca azi e ziua bloggerilor, prilej cu care ar fi frumos din partea noastra sa recomandam cetitorilor, care, nu-i asa, ne cetesc, cinci bloguri noi, necunoscute, dar interesante. Chiar cinci n-am, nici necunoscute nu prea am. Sau noi. N-avem! Dar am eu unul pe unde mai merg in vizita uneori, cand n-am chef sa stau pe cel pe care eu insami il colorez cu vorbe sau cand nu-mi vine sa mai dau buzna in confesiuni intime. http://dragos.roua.ro  Ieri am gasit un comentariu amuzant, despre un scriitor drag mie. Zice asa:

 

Dragos Roua Says:
August 29th, 2006 at 9:31 pm

 asta cu jointuri cu dublu sens e gen Sherban Foartza (putina lume stie de pilda ca Sherban Foartza, un mare poet roman, e si autorul versurilor de la Phoenix, printre altele)… imi amintesc o sedinta de autografe a lui Foartza, care se purta mai mult ushor abtziguit, ca sa zic asha, in care o domnisoara i-a intins poza ei, cerindu-i sa puna autograful, daca se poate: “Pe verso!”. Foartza s-a uitat la ea shagalnic: “Perverso!”…

 

Foartzian raspuns, e adevarat. Dar m-a pus pe ganduri partea cu "putina lume stie" – chiar asa de putina sa fie?

 

Not very late edit: un blog relativ nou, de prin iunie, este http://infatue.weblog.ro/ - o ciudatenie fix pe gustul meu.

scris mai mic

Iar si iar si iar. That’s for it, rostit repede, se aude ca un let’s sforrait. Auzi mereu ori ce vrei sa auzi, ori ce n-ai mai vrea sa auzi niciodata. Si cu vazutul e la fel. Si cu tot. Nu-mi place sa dorm (oare am mai spus-o? de cate ori?) si rezist cu incapatanare pernei impinse in barbie. Luni sedinta, marti sedinta, miercuri sedinta, iar si iar si iar cu capul inainte in apa tulbure, capul meu o limpezeste, iar cand e limpede de tot, plec sa ma odihnesc indelung. Doar ca nimeresc in alta apa tulbure. Si tot asa. Si niciodata nu-mi vine ideea sa fac un bridge over troubled waters – nu-mi place sa dorm si nu-mi place sa merg pe pod. Multul intotdeauna devine prea mult, pe urma, in loc sa devina mai intai putin si apoi prea putin, devine brusc deloc. Putinul inseamna confort, ar putea ca putinul sa insemne de fapt binele.

Like a bridge over troubled water
I will lay me down.

Iarsiiarsiiar.

Am jucarie noua. Peaches. I’d rather fuck who I want than kill who I am told to! Sunt in zona punk, am mai fost pe aici. Si Towers of London. Si The Thermals.

Un cantec vesel sa cantam.

micul print a murit?

Noaptea te vei uita pe cer la stele, pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul. Fiindca eu voi locui pe una dintre ele, fiindca pe una dintre ele voi rade, iar pentru tine va fi ca si cand ar rade toate stelele. Tu singur vei avea, numai tu, stele care stiu sa radă!

 

Iar dupa ce-ti va fi trecut durerea (durerea intotdeauna trece), vei fi fericit ca m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Iti va fi dor să radem impreuna. Si vei deschide uneori fereastra, asa, numai de drag… Iar prietenii tai se vor mira, vazandu-te că razi de cate ori te uiti pe cer. Atunci tu le vei spune: "Da, intotdeauna stelele ma fac sa rad."  Iar ei te vor crede nebun. Va insemna că ti-am jucat un renghi grozav…

“cu dorul de duca ce te apuca suprimi constiinta si dor de fiinta”

Aici nu-mi mai sunt necesara si totusi parca as mai ramane. Am adormit si am visat ca a murit tata, as fi spus ca i-a murit moartea, daca el ar mai trai. In vis, din nou revolta, disperarea, apoi din nou gasirea motivelor pentru care e mai bine asa. In final, resemnarea, obisnuinta. Si in vis. M-a trezit o alarma menita sa trezeasca pe altcineva. M-am dat jos din pat, am coborat treptele si mi-am dat seama ca vuietul nu era din cosmarul meu, ci era doar provocat de o usa deschisa, un geam deschis si mult curent. Se zbat jaluzelele ca pleoapele. O avea si vremea de afara o cadere de calciu. Si iar am deschis calculatorul si am venit in locul asta, unde ne mai spunem unul altuia ce-avem pe sufletul nostru virtual.

 

Mai tii minte cand te-am muscat de deget? Nu continea conservanti.

 

Si ma intreb si io, la naiba,

- de ce am ochelari, daca nu-i port decat cand n-am nevoie de ei sau ca sa-mi tina parul, iar cand ii port, ma uit pe deasupra lor,

- de ce l-am chemat pe domnul cu taxiul sa-mi aduca tigari, ca uite, iar fumez si ma doare capul,

- de ce nu pot sa spun cuvintele alea cu f si p decat cand injur din tot sufletul, la volan,

- de ce nu duc acvariul broastei in alta camera, daca stiu ca-mi face rau si nu pot sa respir,

- de ce am trei pereti de carti in jur, daca tot nu mai pot sa citesc nimic nou si le recitesc tot pe cele vechi,

- de ce… lasa, ca-mi mai amitesc eu ce ma intreb.

 

Si acum ia sa ma dau de trei ori peste cap si sa ma transform in cineva care scrie intr-o fereastra prin care sa te strecori pana in mare cat inima mea.

Fa-ma sa rad si am sa te iubesc. Fa-ma sa plang si-mi va fi dor de tine. Fa-ma sa fiu ceea ce nu-i omenesc sa fiu si am sa te invat sa-ti mananci unghiile, sa pleci in aventura, sa-ti afli neomenescul. Fa-ma libera si-ti voi fi supusa. Imblanzeste-ma si te voi musca de suflet. Aminteste-mi-te, aminteste-mi-ma si voi uita pana si sa pasesc. Pe drumul catre tine sunt multi eu diferiti, dar toti adevarati.

 

- Si dupa ce plec, ce-ai sa faci?

- Un referat. Apoi cariera.

- Ole!

- Oh, yeah!

Adorm si am si coloana sonora

as vrea sa faci pentru mine asa:

sa ne uitam la un film care imi place numai mie,

la care sa adorm tinandu-te de mana,

pe urma sa ma trezesc, iar tu

sa-mi spui cum s-a terminat.
si as mai vrea sa stam
pe un deal.

sa fie vara si racoare
placuta - nu ca-i frumos cuvantul asta? - ,
si sa ne uitam la nori, sa ma enervez ca tu

nu vezi un cal, ci un fotbalist,

apoi
la stele, dar mai putin, ca astea sunt cam la fel.

si tocmai pentru ca mi s-ar inchide ochii,
te-as ruga, cu glasul ceva mai somnoros,

sa-mi citesti ceva, iar tu

ai incepe sa-mi povestesti despre cainele pe care nu-l stiu
si despre surorile tale, despre fratele lor
si despre ce voia sa se faca atunci cand va fi mare
si despre ce-a visat in ultimii cinci ani.
n-as vrea

sa te intrerup decat daca devii prea serios sau daca
iti amintesti de ceva urat.
si as mai putea

sa-ti spun si tie povestea pe care i-am spus-o Ioanei
in timp ce curatam cartofi..
era, bineinteles, o poveste despre un cartof
si despre o cartita oarba,
de care cartoful, plantat din greseala intre rosii, s-a indragostit.
dar mai intai iubise o rosie, adica inainte de cartita,
si rosia facuse fleosc,
de ajunsese el, cartoful, sa creada ca n-are voie sa iubeasca, pentru ca distruge
tot ce indrazneste sa indrageasca,

apoi
cand a aparut cartita cea oarba si
l-a rontait pana a mai ramas doar un coltisor din el,
a mai invatat o lectie:
ca binele asa e el, doare.
si s-a lasat iubit in felul asta, orbeste,
stiind ca love is as blind
as a mole.
asa.
ti-as spune inventia asta,
te-as lasa s-o completezi
si

i-am cauta impreuna un final fericit
ca-n povestile alea cretine si misto.
pe urma
am incaleca pe-o sa,
iar daca n-am muri, ne-am mai iubi si maine.

 

http://www.filehost.ro/164113/Genesis_73_The_Cinema_Show_mp3/

 

 

Musaca de vinete

CANTITATI
1 kg vinete
ceapa 4 cepe
rosii 1/2 kg
4 ardei
usturoi
Vinetele se spala si se taie felii rotunde <=1 cm
se pune sare pe ele
se pun intr-un castron
si se acopera
se lasa o ora, lasa un lichid amar
se ia fiecare felie si se stoarce
se prajesc putin pana cand se ‘moaie si se rumenesc
Ma urmaresti?
Apoi
Intr-o oala, se pun chestiile in ordinea asta:
-ceapa taiata pestisori (eventual calita, dar nu e necesar)
-rosii felii subtiri
-un rand de vinete
-un pic de usturoi marunt
-ardei pestisori
-rosii
-vinete
-ardei
-rosii
ultimul strat trebuie sa fie de rosii
Cica nu trebuie ulei, ca vinetele au fost prajite in ulei si e deja cam uleioasa treaba
cica nici apa nu prea trebuie multa, ca toata chestia asta lasa ceva apa
Asa
cratita asta se pune la cuptor
cam 2 ore
si gata
dar nu prea e buna calda
e mult mai buna rece
chiar de la frigider
dupa cateva ore.

Frumoase versuri, zise cineva.

Iar eu am zis:

DA!

Maine le pre(a)lucrez.

Vor fi si frumoase,

Si gustoase.

ps pentru ms

Sinestezie.

 

http://www.filehost.ro/164227/14_Bice_pe_bani_mp3/

Scrisoare

James Joyce catre Nora Barnacle Joyce

13 decembrie 1909

 

Acum crezi in dragostea mea, iubito? Ah, crede, Nora! Oricine m-a vazut vreodata a putut citi asta in ochii mei, cand vorbeam de tine. Cum spunea mama ta: “Mi se aprind in obraz ca niste lumanari.”
Timpul va zbura acum, draga mea, pana ce bratele tale iubitoare si afectuoase ma vor cuprinde. Nu te voi mai parasi niciodata. Nu-ti doresc numai trupul (precum stii), ci vreau si tovarasia ta. Draga mea, ma gandesc ca in comparatie cu splendida si generoasa ta iubire pentru mine, dragostea mea pentru tine e foarte saraca si putina. Dar este tot ce-ti pot oferi, draga mea iubita. Ia-o, dragostea mea, salveaza-ma si apara-ma. Sunt copilul tau si trebuie sa fii severa cu mine, micuta mea mama. Pedepseste-ma cat de tare vrei. Voi fi incantat sa simt trupul meu palpitand sub mana ta. Intelegi ce vreau, draga Nora? As vrea sa ma palmuiesti sau chiar sa ma biciuiesti. Nu in joaca, draga, ci in serios si pe pielea goala. as vrea sa fii puternica, puternica, draga, si sa ai sani mari, plini si mandri si coapse mari si puternice. as dori sa ma biciuiesti, Nora, iubirea mea!… Iarta-ma, draga, daca e o prostie. Am inceput scrisoarea aceasta atat de linistit, totusi trebuie sa o termin in felul meu nebunesc.
…………………………………………………………….

 

De ce (sa) te casatoresti? Decupaj propriu din jurnalele lui M.C., poetul care stie sapte limbi si englezeste

 

 

Ioana si Cri: doua fetite, doua surori.
Fetele mele. Ma pomenesc
ca li spun "Cri" Ioanei si invers. Cri mai pastreaza
panglicile de bumbac care le fusesera legate la incheietura,
in Maternitate si care purtau acelasi numar
cu creion chimic
Cind Cri o sa aiba 36 de ani, Ioana va avea 16
eu 47 – cine, cine vom fi atunci?

 

…………..

 

Nu ti-as da drumul la mina, Cri, nu ti-as da drumul
iar daca poteca se va bifurca
vom impietri acolo, la rascruce
si vom ramine acolo in tara inserarii
doua statui colosale, Mama si Tata, de granit cenusiu.

 

…………….

 

24 iulie 1992
Nu ma pot concentra ca sa scriu ceva. Nu mai sunt niciodata singur, chiar cand nu e Cri cu mine, ea e in mintea mea si isi extinde ceata de raza, difuz, in toate zonele.

 

………………

 

5 sept. 1993
lumea cea adevarata e a noastra, cu Cri si Ioana (devenita peste noapte o pustoaica extraordinara, ai zice ca de putin 10 ani) si atat.

 

…………….

 

8 ian. 1998
De fapt, viata mea e inchisa. Am facut – bune si rele – ce era de facut. Am o femeie si un copil. Nu voi mai avea altceva. Am sa declin catre batranete. Nici o schimbare adevarata nu mai e cu putinta.

 

…………….

 

6 nov. 1998
M-am angajat pe un drum fara intoarcere. Oricum, viata mea era terminata. [...] Deja presiunea e serioasa, dar eu inca nu sunt serios. Gluma nu s-a-ngrosat inca si bomba nu ne-a explodat inca in fatza. De fapt, nu mai e nimic de scris aici. Absolut nimic.
Totusi: ascult de cateva zile numai Cohen.

 

…………..

 

19 nov. 1998
Mi se frange inima clipa de clipa. Ma gandesc uneori ca la un paradis pierdut la linistea plicticoasa de… Doamne, de numai o luna.
[...]
Dac-o sa mai traiesc, o sa-mi amintesc de acest noiembrie.

 

…………..

 

26 nov. 1998
Ce zile am apucat sa traiesc! N-as fi crezut niciodata ca viata mea ar putea redeveni atat de emotionala, atat de vie, ca in prima adolescenta. Femeile care sunt azi in viata mea sunt, totusi, pentru mine, secundare fata de cat sunt de uimit si fascinat de mine insumi. Dumnezeule, sunt un foc de artificii emotionale. Am slabit ca un pisoi de atata descarcare de pulsiuni semi-contiente, semi-fericite, semi-dureroase… Exist din nou, dupa o lunga hibernare a inimii mele. Mi-e aproape indiferent daca va fi Ioana sau Cristina sau altcineva. Voi fi eu in primul rand. Voi fi (si sunt) liber din nou, disponibil din nou, chiar daca o sa platesc asta cu pielea mea. Sunt ca o femeie indragostita. Ma iubesc cu pasiune si nu pot sa renunt la mine. De data asta merg pana unde se poate merge. And beyond.

 

………….

 

16 dec. 1998
Sunt impregnat de Ioana, o vad moment de moment in fatza ochilor – sau in spatele lor – o iubesc si mi-e frica de ea, stiu ca nu voi putea s-o pastrez, ca n-am forta asta. [...] Nu mai fac nimic altceva decat sa simt, clipa de clipa, dragostea asta si tandretea – dar si frica asta continua.

 

…………..

 

23 dec. 1998
Ieri alta Ioana, alta cu desavarsire, alti ochi, alta gura, alte (celelalte) cuvinte, o Ioana isterizata, vorbind in doi peri, provocandu-ma, fucking with me. Incep sa prevad cursul lucrurilor si finalul. Azi, poate, se va intampla sau poate maine o sa scriu "cat m-am inselat ieri"… Nu pot sa stiu. O sa incerc sa fiu calm si sa linistesc situatia, sa pot vedea care e problema.

 

………….

 

28 martie 1999
M-am jucat cu sufletul si viata a doua fiinte dragi si acum platesc si am sa platesc mereu, si trecerea timpului n-o sa estompeze nimic. Imi doresc, de fapt, nefericirea adanca de acum. E doar ce merit.

 

…………….

 

25 aprilie 1999
Zile senine si frumoase, urmate sistematic de un venin care imi necrozeaza mintea, inima, imi imbatraneste si-mi intristeaza corpul. Am ajuns in situatia aceea atat de literara – credeam eu altadata – in care doi oameni se sfasie cu voluptate pe sine si pe celalalt. Unii chiar spun ca aici ajunge, marturisit sau nu, orice casatorie. Nu stiu cum nu intelege ea, o fiinta inteligenta, ca nu are rost sa ma infuzeze, la 2-3 zile, cu aceleasi scene, cu aceleasi "discutii" in care nimeni nu discuta nimic, pentru ca, la fel ca intr-un vis, problema importanta devine marginala si amanuntele iau cateodata proportii si ocupa tot spatiul. Stiu ca-i fac rau, dar e raul cel mai mic care-mi este mie in putinta sa i-l provoc. E cea mai mare limitare a raului de care sunt in stare acum. Intr-un fel nu-i fac rau, ci o ocrotesc de adevaratul rau. Asa cum cred eu, cum stiu si cum pot. Stiu ca accepta rational situatia asta ciudata de viata in care suntem, dar ca nu o poate accepta afectiv. Stiu asta. E acelasi lucru si cu mine. Si cu Ioana.

 

…………….

 

20 aug. 2002
N-am mai recunoscut-o pe C. vazand-o in fotografii. Fatza straina, silueta straina. Toata lumina care-i venea odata din lumea in care o atrasesem si care nu-i apartinea i s-a sters fara regrete de pe fatza si de pe umeri, ca bronzul unei veri la mare. Remuscarile mele, totusi, raman. Caci sunt – sau tind sa devin in ultimul timp – campion judetean la remuscari.

 

…………

 

5 martie 2003
Azi, la ora 15, a venit pe lume Gabriel. [...] Mi-e drag, foarte drag inca de-acum.. Ioana era, literalmente, cea mai frumoasa lauza din lume.

 

…………

 

5 apr. 2003
Sunt, altfel, complet distrus pe dinauntru. E cumplit sa traiesti in realitatea imediata. Sa fii condamnat la responsabilitate. Nici gandul ca as mai fi in stare de ceva nu mi-a mai trecut prin minte. Incerc totusi sa nu cedez, sa pastrez – pentru vremuri mai bune – un tonus minimal.

 

…………

 

17 sept. 2003
sunt foarte nefericit. Mor literalmente de nefericire.

 

…………

 

3.nov 2003
Lucrurile nu merg bine, Ioana are probleme care complica mult lucrurile (depresie, claustrofobie, excrescente obsesionale legate – cum? – de cel mic…), timpul meu se faramiteaza mai departe ca un rumegus umed. Ca de-atatea ori, eu trebuie sa-mi reprim orice mentatie exotica, pentru ca trebuie sa raman foarte bine asezat pe picioare. Ciudat ca am trait intotdeauna langa fiinte nevrotice , mai slabe pana si decat mine, asa incat, departe de a fi cel menajat si ocrotit, am fost cel care ocroteste si menajeaza. Ma simt insa bine – prin ce minune? -, foarte odihnit si pozitiv, asa ca, macar la suprafata, ma pot descurca.

 

…………

 

18 dec 2003
Un gol istoric se intinde. N-am facut, trei zile la rand, decat sa ma ocup de Gabriel, zi si noapte. [...] A nins putin, fara ca asta sa-mi spuna ceva, am citit putin din Lao Tze. Am facut multa si ametitoare dragoste, caci tratamentul Ioanei e o reusita aproape magica. E de necrezut ce liniste interioara, cata rabdare si calm i-a adus, fara efecte secundare vizibile.
Am uitat complet de mine ca auctore. E conditia supravietuirii.

 

…………

 

28 dec 2003
Craciunul ne-a adus singuratate, depresie (nu mai avem cu adevarat prieteni, ne sprijinim doar unul pe altul) si discutii despre credinta.

 

 

__________________________________________

Pentru evitarea confuziilor, nu, nu este vorba de incest, ci doar de o coincidenta de nume: si fiica, si cea de-a doua sotie a lui M.C. se numesc Ioana.

apretate strazi fumate

Viata_ei_secreta si Manole, dobitocule. Femei zidite in BMW-uri, in case cu gradina, in tablouri cu spiridusi, in colivii din aur, in oale Zepter. Femei care fug cu personalul.

N-am carpit niciodata ciorapi.

Puff! Scrisorilor de dragoste le sare funditza roz si se transforma in bun public. Literatura.

M-am saturat de blog, dar nu s-a saturat el de mine. Lhasa, acum vine vremea cand nu vom mai avea timp unul de altul. Sau vine timpul cand nu vom mai avea vreme?

In orasul meu casc, doctorii isi dau cu parerea, in orasul tau am nasul infundat, doctorii sunt la mama dracului.

Vocatia rotundului, pe urma a demitizarii.

Grimasa pe sub masa si devreme-acasa si cu capu-n plasa.

Si bunica e mireasa. Lasa.

Unde ma-ntorc, dau de Mona Musca. O Mushca.

De parca m-ar interesa.

La Placebo era si Iulian Tanase, parca nu tot atat de frumusel, dar in poza pe care o voi pune pe tricou este.

Rimelari si Submarinul erotic au si cd.

- Camelia, son of a beach, de cand esti tu nudista, fata?

- De cand sunt gagica motociclistului. Inainte, cand il iubeam pe boul ala de la banca, aveam rochitze cu volanase.

Mihnea e o luna amara calare pe grinzi, niste fete danseaza pe mese, pe Muse, la fel ca pe Gutza.

In ultima gara era unul care semana cu Mishu, avea in plus niste par, in minus niste nobletze.

Maria e o prietena din orasul meu, e prietena mea, e medic de familie, e medicul meu. Mi se plange ca o dor toate si eu ii dau sfaturi. Ea nu-si iubeste pacientii, cand ei se intorc cu spatele, Maria le scoate limba, se incrunta, le arata pumnul.

I-am dat numarul meu de telefon unui jandarm din Constanta, mi-a trimis un sms fara cratime.

Femeia izbucneste in clinchete sampanii e dintr-o poezie adevarata.

Oamenii se holbeaza cam la aceleasi lucruri, cuvintele dau pe dinafara, prazile sunt la gramada.

Coincindent desfraul cu azi-ul dimprejur,

Politia vegheaza, pe noi ne doare-n cur.

forevermore

         

          Imi povestea despre el si deodata peretele din fata noastra se acoperi de o perdea de gandaci, curgeau, asta era senzatia, ii priveam fara scarba, doar o mila adanca parea ca se ridica dinspre pantece, incet,  inspre ochii intepeniti . Am intins un deget si am zdrobit unul mic, un copil, cu o siguranta nefamiliara, ajunsa la mine de foarte departe, pe canale nestiute, ca altfel nu l-as fi putut salva. O coaja fara viata manjea acum peretele si simteam ca e mai bine. Multumesc, zise cineva..

 

           asa mi se intampla. cand era aici, spunea ca uite ce fatza ai cand ii omori, de parca ce, trebuia sa-i strivesc cu blandete, el le-ar fi facut culcus in patul lui, in palmele lui… si pe urma, dupa ce a plecat, mi se intamplau tot felul de… cine m-ar crede? odata, cand traversam spre universitate printre masini, m-a apucat cineva de umeri, m-a durut si am dat sa injur, dar intr-o fractiune de secunda am auzit un scrasnet de frana chiar langa mine, cand m-am intors, incurcata, sa-i multumesc salvatorului, nu era nimeni in spatele meu. ajunsa pe trotuar, mi-am scuturat un gandac negru, zburator, de pe tricou. si in camerele, in casele unde ma duceam, pe bune, apareau de sub afise, de sub tablouri, din carcase de calculatoare, de peste tot, asta vreo luna, pe urma mai rar. si cum spuneam, voia sa emigreze, il intrebam: crezi ca nu poti fi nefericit si-n africa de sud, in noua zeelanda, dracului, se uita la mine pierdut, privirea aceea parca se tara pe pereti, pe umerii mei, pe sani, pe obraji, uneori imi venea sa ma sterg dupa ce termina cu uitatul ala, nici n-am crezut ca va pleca pana la urma, m-am luat cu proiectele, cu muzica… si-am inceput sa tac mai des, mi-a trimis o vedere, lucreaza la o firma in norvegia, asa spunea, dar astept sa bata la usa, sa-i deschid, sa se aseze pe pat, sa… uite un gandac… stii ce m-am gandit sa fac maine?

 

       Mi-am asezat mana stanga pe pat, cu palma in sus, nemiscata, i-am taiat calea, a urcat  pe langa degetul aratator, a mers putin pe linia vietii, s-a oprit parca nedumerit de nefirescul rupt al liniei capului, a dat sa se intoarca, dar s-a razgandit si a ramas pe muntele lunii, nu mai avea nici un drum de dus mai departe. Am ridicat palma pana aproape de buze, apoi, cu degetul mijlociu, l-am strivit. Cu blandete si drag. Din becul chior se scurgea o lumina moale, tigarile erau pe sfarsite, iar dimineata nu era prea departe.Cu pumnul strans si impins in obraz, am continuat sa ascult. Doar ca nu mai vorbea nimeni.   

Disc zgariat cu rime

Te-ai oprit langa statuie, in lumina verde-roza,

Ascunzandu-ti rasu-n barba si tristetea dupa-un TIR

Si-ai scuipat in san o data, cum se-ntampla-n orice proza,

Culpabilizat de rondul cu un singur trandafir.

Si-ai tusit incet, dar si(n)gur, si-ai privit adolescentii,

Skate-uri, lanturi, beri, metallici, bani putini, no future, BUT,

Si-n amiaza de colapsuri, predicatii si subiectii

Ti i-ai sprijinit de tampla si pe urma ai plecat.

Mai departe, mai departe, alte carti si alte vremuri,

Hagialacuri si crailacuri, un manjit anonimat,

Pana intr-o zi (de vara?), cand n-o sa mai poti sa tremuri

Si inc-o data vei deschide cartea care te-a tipat.